Studiu Aplicativ privind Eficientizarea Activității la Casa de Asigurări de Sănătate Iași

Cap.1. Organizarea şi funcţionalitatea la CAS Iaşi

1.1.Cadru general de înfiinţare şi organizare la CAS Iaşi.

Până la apariţia Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sănătăţii a fost coordonat în mod centralizat de către Ministerul Sănătăţii prin cele 41 de direcţii sanitare judeţene şi direcţia sanitară a municipiului Bucureşti, constituit dintr-o reţea de spitale, policlinici, dispensare şi alte unităţi sanitare. În plus, existau şi un număr de spitale, institute şi centre naţionale de înaltă specializare direct subordonate Ministerului Sănătăţii, precum şi reţele medicale paralele, în subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Serviciului Român de Informaţii, care furnizau servicii medicale şi răspundeau de ocrotirea sănătăţii pentru o anumită categorie de populaţie.

În perioada 1990-1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finanţare de la bugetul de stat/finanţare complementară – fond special de sănătate (O.G. nr. 22/1992), precum şi finanţare externă – împrumuturi de la Banca Mondială (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare şi donaţii.

Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sănătate şi a sistemului de finanţare a serviciilor de sănătate..

În iulie 1997, a fost adoptată de Parlamentul României şi promulgată de Preşedintele ţării Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmărit modelul de asigurări tip Bismark, cu asigurare de sănătate obligatorie, bazat pe principiul solidarităţii şi funcţionând în cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat în vigoare, cu toate prevederile, începând cu 1 ianuarie 1999, dar a existat o perioadă de tranziţie în anul 1998 în care Direcţiile Sanitare Judeţene şi Ministerul Sănătăţii au administrat fondurile de asigurare.

În consecinţă, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au funcţionat şi casele de asigurări ca instituţii publice autonome, conduse de reprezentanţii asiguraţilor şi patronatului prin consiliile de administraţie, deci şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Legea 145/2002 a asigurărilor sociale de sănătate, primul act normativ care a introdus principiile asigurărilor sociale de sănătate, a venit cu caracteristici noi şi democrate:cuprinderea obligatorie a populaţiei într-un sistem unitar de protecţie socială; alegerea liberă a medicului, a unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate; acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin Contractul–cadru; finanţare prin contribuţii şi subvenţii de stat; echilibru financiar; funcţionare descentralizată; solidaritate şi subsidiaritate în colectarea şi utilizarea fondurilor; echitate, accesibilitate în acordarea serviciilor medicale.

Prin noul cadru juridic, Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate devine ordonator principal de credite, conform art. 99, aliniat 1, iar preşedinţii Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate sunt desemnaţi ordonatori secundari de credite conform art. 101, aliniat 4. Prin O.U.G. nr. 30/1998 s-a impus şi statuarea tripartitismului la nivelul conducerii Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Consiliile de Administraţie fiind „formate din reprezentanţi ai puterii executive, precum şi ai asociaţiilor patronale şi sindicale, reprezentative la nivel naţional” (art. 94). Astfel, Consiliul de Administraţie al CNAS era compus din 15 membri (art. 95), iar Consiliile de Administraţie ale Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate din 9 membri (art. 101).

Începând cu data de 20 noiembrie 2002 (data apariţiei în Monitorul Oficial), Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 a fost abrogată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.150/2002–privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate(art. 108).

Din luna 17 noiembrie 2005 s-a publicat Ordonanţa de urgenţă Nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, astfel ca CNAS a preluat, de la 01.01.2006, o atribuţie, care ani de zile a aparţinut Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale.

Apariţia Ordinului Nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate este pasul logic care a urmat.

Începând cu anul 2006 sistemul de asigurări de sănătate se pregăteşte pentru schimbări substanţiale, prin aprobarea de către Parlamentul României a pachetului de legi privind reforma în domeniul sanitar, Legea nr. 95/2006.

1.2. Misiune.Obiect de activititate la CAS Iaşi

Sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi promovării populaţiei prin care se oferă un pachet de servicii sub forma serviciilor medicale, serviciilor de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale.

Misiunea CAS Iaşi constă în garantarea pentru populaţia asigurată a unui pachet de servicii medicale de calitate.

Consider că misiunea este destul de ambiguă şi ar fi mai relevantă dacă s-ar referi la utilizarea resurselor financiare pentru a asigura o transparenţă şi anume ,,de a utiliza cât mai eficient toate resursele financiare ale Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi în folosul asiguraţilor”.

În opinia mea pentru îndeplinirea misiunii, preşedintele CAS Iaşi va trebuie să elaboreze şi să aplice politice adaptate la nevoile asiguraţilor luând în considerare specificul de centru universitar, dând astfel dovadă de profesionalism, eficienţă şi transperenţă.

Viziunea acestei instituţii poate fi sintetizată în următoarele cuvinte: „construind un sistem de asigurări de sănătate performant, eficient şi transparent, creştem gradul de încredere şi de satisfacţie al asiguraţilor noştri”

Activitatea Casei de Asigurări de Sănătate Iaşi se referă în primul rând la aspectele economice şi medicale care caracterizează sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Casa de asigurări de Sănătate Iaşi are rolul de a aplica politica şi strategia generală a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în raza sa de competenţă

În opinia mea viziunea CAS Iaşi este mai mult o perspectivă idealistă potenţial posibilă fiind o relaţie de cauzalitate între asigurat şi sistem,de cauză –efect şi anume că cel asigurat va fi satisfăcut maximal doar în condiţiile în care sistemul îi va oferi încrederea necesară, prin gradul înalt de performanţî şi eficienţă.