Studiu Comparativ Privind Sistemele Administrative din Germania și Suedia

1. Titlul lucrării şi justificarea alegerii

În ceea ce urmează o să vă prezint sistemele administrative din Germania şi Suedia. Provenind din latinescul comparaţio, cu sensul de “constituirea unei perechi”, termenul de “comparative” desemnează “operaţia mentală de apropiere a două sau mai multe lucruri cu scopul determinării asemănărilor şi diferenţelor dintre ele( ). Acesta metodă este esenţială în cazul ştiinţelor umane, acolo unde nu se pot efectua experimente riguroase. Comparaţia înseamnă, înainte de toate, apropierea şi confruntarea faptelor descrise, prealabil, în mod separate.

Franţa, Germania şi Marea Britanie sunt cel mai des citate când este vorba de tipuri de modele administrative, dar ele nu constituie arhetipuri ale sistemelor de guvernare din Europa de Vest. Sistemul Austriei, care a avut influenţă în zona Europei Centrale şi a Italiei de Nord în secolul al XIX-lea, are la rândul lui specificităţi care-l deosebesc de sistemul folosit în Germania. În plus, multe din elementele comune celor trei sisteme administrative de mai sus se referă şi la mărimea teritoriului statului respectiv şi ca teritoriu şi ca populaţie, deci constituie sisteme nerelevante pentru ţări cu dimensiune mai mică. Totuşi, deşi sistemele administraţiei din aceste ţări mai mici ca pondere (în mod special Olanda) sunt diferite, ele se inspiră în mare parte din sistemele administrative ale vecinilor lor. Ţările Nordice constituie excepţia. În timp ce Suedia şi Finlanda şi-au păstrat sisteme foarte precise, Danemarca şi Norvegia au urmat o parte din modelul Suediei, şi o altă parte din modelul european standard.

Germania este o republică parlamentară cu o Constituţie adoptată în 1949. Legislativul bicameral cuprinde Adunarea Federală (Bundestag) şi Consiliul Federal (Bundesrat). Şeful statului este Preşedintele Federal, ales pe 5 ani de o convenţie federativă specială, iar realegerea este permisă o singură dată. Guvernul federal exercită autoritatea executivă şi este condus de Cancelarul Federal, ales de Adunarea Federală. Cancelarul propune miniştrii federali care sunt numiţi de Preşedintele Federal. Germania este caracterizată de o structură administrativă policentrică, un sistem de cooperare la nivel federal şi o puternică poziţie a Cancelarului Federal. Aparatul administrativ german are trei niveluri: nivelul federal, nivelul landurilor, nivelul local. Germania este caracterizată printr-un puternic sistem al partidelor politice. Fundamentarea legilor şi elaborarea deciziilor se bazează pe o foarte bună colaborare politică între reprezentanţii de pe diferite niveluri guvernamentale.

Conform Constituţiei intrate în vigoare la 01.01.1975, Suedia este o monarhie constituţională ereditară, cu o formă parlamentară de guvernare. Şeful statului este Regele. Regele Suediei este Carl Gustaf XVI, şi a fost înscăunat în 1973. Carl Gustaf al XVI-lea, îndeplineşte astãzi numai funcţii ceremoniale, în calitate de Şef al Statului. Şeful Statului deschide sesiunea anuală a Parlamentului dar nu participa la dezbateri şi nu are drept de semnătura pentru nici una din deciziile guvernamentale. De curând, rolul Şefului Statului este şi acela de a propune noul Prim Ministru, iar această informaţie este preluată ulterior de către Purtătorul de Cuvânt al Parlamentului.

2. Sistemul administrativ din Germania

Republica Federală Germania, denumită Germania, este un stat din Europa Centrală. Aceasta face parte din organizaţii importante precum Consiliul Europei(1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeana(1954), OTAN (1955), Uniunea Europeană(1957), onu (1973), OSCE şi din zona euro.

Autoritatea legislativa- Parlamentul federal al Germaniei are o structură bicamerala fiind alcătuit din Bundestag şi Bundesrat.

Bundestag-ul este ales pe o perioadă de patru ani prin vot universal, egal, direct şi secret. Fiecare alegător dispunde de două voturi. Un vot îl acorda persoanei care şi-a prezentat candidatura în circumscripţia electorală unde este arondat, iar altul, listei prezentate de un partid politic în landul în care domiciliază. Repartizarea mandatelor se face prin combinarea sistemului repartizării proporţionale cu sistemul de scrutin major. Adică, mandatele se atribuie proporţional cu numărul voturilor obţinute de fiecare partid, dar este ales candidatul care a întrunit majoritatea relativă a voturilor. Conform Legii electorale, teritoriul ţării este împărţit într-un număr de circumscripţii electorale, egal cu jumătatea numărului de locuri existente în Cameră, în fiecare dintre ele alegându-se un deputat prin scrutin majoritar. Ca atare, candidatul care obţine majoritatea simplă a voturilor este declarat ales. Celalta jumătate a locurilor din Bundestag va fi completat cu candidaţii aleşi care au fost desemnaţi pe liste stabilite de partidele politice în fiecare land.