Studiu de Caz la Pradis

CAP.I MANAGEMENTUL MARKETINGULUI

I.1 Noţiuni fundamentale de management

Organizatiile evolueaza intr-un mediu supus in mod continuu schimbarilor.

Aceasta face ca gestionarea sa fie fundamental influentata de dinamica culturii organizationale a fiecare firme si de stilul de management aplicat.

Dupa ce ani întregi managementul a fost considerat o stiinta analitica si rationala, provocarile ultimelor decenii au dus la necesitatea reconstituirii domeniului in sine si luarea in considerare alături de teoriile deja dovedite a exemplelor de buna practica si a creativitatii. de aceea Peter Drucker anunta, in 2001 ca ¨managementul înseamnă , in ultimele analize, înlocuirea muşchilor cu gandirea , a folclorului si superstitiilor cu informarea si cunoaşterea si a fortei cu cooperarea¨

Evolutia si functiile managementului

Exista numeroase definitii a managementului. Una din cele mai vechi si probabil cele mai complete este cea data de Henri Floyd care considera ca managementul este ¨a prognoza si a planifica, a organiza, a comanda, a coordona si a controla¨. Aceasta definitie corespunde enumerarii principalelor functii ale managementului. Managementul trebuie inteles integrat, cu un caracter dublu, atat de stiinta , cat si de arta si conform lui Peter Drucker ceea ce defineste un manager este, in ultima instanta, ¨viziunea si mai multa responsabilitate¨

Managementul a evoluat continuu, ca disciplina si ca practica de aceea functiile managementului sunt si astăzi destul de aproape de cele definite de Floyd acum un secol adică: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si evaluarea si controlul.

Previziunea este funcţia managementului prin care firma identifica ce doreste sa obtina in conditiile interne si de mediu date. Ea raspunde la intrebarea¨Ce trebuie si ce poate fi realizat in cadrul firmei?¨

Previziunea are trei categorii de rezultate: prognozele, planurile si programele. Aceste difera in functie de orizontul de timp la care se refera, de gradul de detaliere si de caracterul de obligativitate. Astfel, prognozele au in vedere un orizont de timp de minim 10 ani, gradul de detaliere nu este foarte mare, are un caracter aproximativ si nu sunt obligatorii.

Planurile , se refera la perioade cuprinse intre 5 ani si o luna. Gradul lor de detaliere depinde de orizontul de timp avut in vedere. Cu cat orizontul de timp este mai mic, cu atat planurile sunt mai detaliate. Planurile firmei au un caracte obligatoriu, pe baza lor desfasurandu-se activitatea firmei. Programele au un orizont de timp relativ redus ce variaza de la cateva luni la o luna, 10 zile, o saptamana, o zi, un schimb sau o ora. Spre exemplu, in cazul unui program privind activitatea de productie, se vor stabili clar cantitatile de materii prime ce vor fi folosite, cantitatile de produs ce trebuie obtinute, formatiile de lucru si executanti de lucru la nivel de schimb, de zi , de ora.

Previziunea a capatat in ultimele decenii o importanta deosebita in cadrul firmelor, desfasurandu-se cu o activitate de sine statatoare in firme in departamentele de planificare, folosind o serie de tehnici cum ar fi extrapolarea,scenariile,tehnica Delphi, corelatii, etc.

Functia de organizare ne arata cum vor fi atinse obiectivele firmei, cum se vor desfasura activitatiile firmei.Ea raspunde la intrebarea¨Cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei?¨.

Ca si previziunea, organizarea s-a dezvoltat in cadrul firmei ca un domeniu de sine statator, iar printre principalele instrumente operationale folosite in aceasta activitate se numara: drumul critic, diagrama Gantt, organigrama.

Functia de coordonare are in vedere corelarea tuturor activitatiilor firmei spre atingerea unui scop unic, a obiectivelor firmei.

Coordonare imbraca doua forme: coordonarea bilaterala si coordonarea multilaterala. Coordonarea bilaterala are loc intre manager si subordonat.

Coordonarea multilaterala implica un proces de comunicare concomitenta a managementului cu un numar mai mare de subordonati.O astfel de coordonare se desfasoara in cadrul sedintelor.

Functia de antrenare identifica modaliataile de motivare a personalului astfel incat acesta sa contribuie la realizarea obiectivelor firmei. Motivare poate fi pozitiva si se bazeaza pe cresterea satisfactiilor personalului la locul de munca prin modul cum sunt stabilite sarcinile de serviciu, prin modalitatea de remunerare, prin colectivul in care este cuprins un angajat. Motivarea negativa se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor la locul de munca in cazul in care nu realizeaza intocmai sarcinile ce i-au fost repartizate si obiectivele propuse.

Functia de evaluare si control poate fi definita ca ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemele si componentele acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial, in vederea eliminarii defcientelor constatate si a integrarii abaterilor pozitive. Cu alte cuvinte, prin functia de evaluare si control firma compara ce s-a vrut a se obtine cu ce s-a obtinut de fapt, identificand cauzele greselilor si nereusitelor cat si a reusitelor, tocmai pentru a schimba activitatiile firmei catre o directie comuna: realizarea obiectivelor propuse. Ea raspunde la intrebarea :¨Cu ce s-a finalizat munca mea?¨.