Studiu de Caz Privind Motivarea Personalului

CAP. 1. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE-

COMPONENTĂ A MANAGEMENTULUI GENERAL

1.1. NOŢIUNI PRIVIND MANAGEMENTUL GENERAL

1.1.1. NOŢIUNEA DE MANAGEMENT

Managementul este unul din conceptele care, în ziua de azi este cel mai frecvent folosit pe plan mondial. De circa un secol, managementul s-a transformat treptat, într-un factor de creştere a eficacităţii economice şi de creştere economică la nivelul firmei, precum şi a economiei mondiale.

Managementul este un termen preluat din limba engleză, care desemnează conducerea ştiinţifică a organizaţiilor.

Managementul constituie o ştiinţă, adică un ansamblu organizat şi coerent de cunoştinţe, principii, metode şi tehnici, prin care se explică în mod sistematic, fenomenele şi procesele ce se produc în conducerea organizaţiei.

Managementul este o ştiinţă pentru faptul că:

- Are domeniu de referinţă;

- Are principii proprii;

- Operează cu metode şi tehnici specifice pentru atingerea unor obiective.

Managementul reprezintă o artă, care reflectă latura sa pragmatică şi care constă în măiestria managerului da a aplica, la realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice. Managementul este o artă, pentru că operaţionalizarea elementelor ştiinţifice nu este posibilă fără punerea în valoare a unor aptitudini şi calităţi manageriale cum sunt talentul, intuiţia, flerul, caracterul, inteligenţa, capacitatea de a lucra cu oamenii etc. Managementul este deci artă întrucât pune în valoare cea mai importantă resursă, singura cu efect creator, inovator la dispoziţia organizaţiilor: resursa umană.

Managementul constituie o stare de spirit specifică, reflectată de un anumit mod de a vedea şi de a căuta progresul.

Îmbinarea elementelor de natură ştiinţifică cu caracteristicile managementului ca artă, trebuie realizată nuanţat, în funcţie de poziţia ierarhică a managerului, de complexitatea, diversitatea, dificultatea problemelor, precum şi de calitatea personalului din cadrul organizaţiei.

Managementul a fost numit ”arta de a obţine lucruri realizate de către oameni” (Mary Parker Follett). Această definiţie se regăseşte în abordarea majorităţii publicaţiilor de management din state cu economie de piaţă avansată.

Definiţia mai sus menţionată, a atras atenţia prin faptul că, managerii realizează obiective organizaţionale prin dirijarea altora, în cazul când trebuie realizate anumite activităţi.

Nu există doar o singură definiţie universal consacrată a noţiunii de management. Nu se poate defini managementul odată pentru totdeauna. Definiţiile se schimbă, întrucât mediul extern (ambiant) organizaţional se schimbă.

O definiţie complexă a noţiunii de management aşa cum este ea acceptată în general de specialiştii în management, este următoarea:

„Managementul este procesul de planificare, organizare, motivare-antrenare şi control-evaluare a eforturilor membrilor unei organizaţii în utilizarea celorlalte resurse la dispoziţie, pentru a realiza obiectivele stabilite ale organizaţiei”.

„Un proces este un mod sistematic de a realiza un anumit lucru”. Am definit managementul ca un proces, întrucât toţi managerii (din punctul de vedere al aptitudinilor şi al îndemânării lor particulare), se angajează în activităţi sigure, interconectate între ele, scopul realizării obiectivelor propuse.

Prin manager se înţelege orice persoană care este responsabilă de realizarea celor patru funcţii de management: previziune, organizare, motivare-antrenare şi control-evaluare, prin care influenţează comportamentul decizional şi acţiunile altor persoane, numite executanţi.

Abordarea menţionată, extinde noţiunea de manager la toate persoanele care exercită procese de management, indiferent de locul (poziţia ierarhică) pe care se află.

Managerii de la fiecare nivel ierarhic, planifică, organizează, motivează şi controlează. Ei însă se diferenţiază prin timpul pe care îl alocă fiecăreia dintre activităţile menţionate. Unele dintre aceste diferenţe depind de tipul de organizaţie în care acţionează managerul.