Studiu Privind Asigurările de Viață Existente în Cadrul Societăților de Asigurări din România

Fără capacităţile intelectuale ale oamenilor, societăţile de asigurări sunt doar clădiri dotate cu calculatoare”

David Frost, The journal

Introducere

Perfecţionarea managementului asigurărilor este, fără îndoială, un subiect de o stringentă actualitate. În România, reformele economice şi sociale din perioada de tranziţie de la economia planificată la cea bazată pe legile pieţei, de trecere de la proprietatea de stat la cea privată, au avut şi continuă să aibă multiple implicaţii în viaţa şi bunăstarea cetăţenilor. În contextul mai larg al reformelor generale se înscrie şi reformarea sistemelor de asigurări sociale. Dacă în economiile dezvoltate mecanismele pieţei reuşesc, în mare parte, să producă bunăstarea socială, nu la fel se întâmplă în ţările cu tranziţie. Cazul României este relevat în acest sens. Eşecul pieţei în furnizarea bunăstării are implicaţii şi în redistribuirea veniturilor, atâta timp cât resursele sunt limitate.

Asigurările reprezintă o formă specială de protecţie pe care societatea o acordă membrilor săi. Ele se fundamentează pe ideea de risc, oferind un sprijin care contracariază efectele diferitelor riscuri (pierderea veniturilor datorită îmbolnăvirii, datorită reducerii capacităţii de muncă la vârste înaintate, datorită şomajului). De aceea, unii autori susţin că asigurările sunt o formă de securitate socială, iar alţii că reprezintă un sector al politicilor sociale. Sistemul de asigurări generează, prin construcţia sa, sentimentul şi starea de solidaritate între toţi participanţii la risc. Toţi membrii societăţii expuşi la risc contribuie băneşte la formarea fondului de asigurări, dar beneficiază numai cei aflaţi efectiv în nevoie. Securitatea socială contribuie la realizarea coeziunii sociale şi la creşterea productivităţii muncii prin menţinerea stării de sănătate a forţei de muncă, prin asigurarea unei treceri mai puţin dificile de la viaţa activă la pensie, prin creşterea flexibilităţii şi adaptabilităţii la schimbare a lucrătorilor.

Utilizarea asigurărilor obligatorii, ca mecanism al obţinerii diverselor beneficii, pe baza unui larg suport normativ, a presupus, totodată, acceptarea extinderii intervenţiei statului. Aceasta s-a manifestat prin creşterea fiscalităţii din care se susţin financiar beneficiile întregului sistem de asigurări.

În contextul asigurărilor sunt recunoscute ca prejudicii (riscuri) pierderea veniturilor salariale (şomaj), pierderea capacităţii de muncă (datorită unor accidente de muncă, bolile profesionale, vârstei înaintate) şi deteriorarea stării de sănătate.

Aproape toate naţiunile din lume au dezvoltat programe complexe de asigurări, care variază de la ţară la ţară dar, în ansamblu, urmăresc patru dimensiuni comune:

- sunt legate de riscuri sociale, care se pot materializa în cursul vieţii unui individ;

- sunt stabilite prin lege;

- furnizează beneficii financiare indivizilor care şi-au pierdut veniturile datorită vârstei înaintate corelate cu scăderea capacităţii de muncă, datorită invalidităţii, îmbolnăvirii, maternităţii, accidente de muncă sau şomaj;

- obţinerea beneficiilor e condiţionată de contribuţie.

În această lucrare de faţă ne-am propus să luăm în considerare un număr de 4 societăţi de asigurare care au sucursale în Baia Mare: INTERAMERICAN, AIG LIFE, GENERALLI, ALLIANZ TIRIAC.

Calculul primelor de asigurare, de fapt, întreg calcul matematic al asigurărilor de persoane se bazează pe funcţii probabilistice de viaţă şi deces. Aceste funcţii se bazează pe funcţii de supravieţuire. Practic se ia la întâmplare un eşantion de 100.000 de indivizi şi pe un timp de 1 an de zile se urmăreşte câţi dintre ei au rămas în viaţă.

În acest scop în capitolul 5 vom exemplifica 4 modele de asigurări pe un caz aparte.

Lucrarea ia în considerare numerele de comutaţie obţinute pe baza funcţiei de supravieţuire calculate pentru 3 factori de scont (factorul de scont mai este denumit în matematica de specialitate factor de actualizare, de aici şi numele “Matematici actuariale”, care se ocupă de calculul primelor de asigurare.

Vom prezenta principalele pachete de asigurări de persoane pe care aceste societăţi de asigurări le oferă clienţiilor. Dintre aceste pachete se remarcă: Viaţa Ta, Pensia Ta, Siguranţa Ta de la Ineramerican, Life extra, Capital extra, Junior Extra de la Aig Life, Generali Clasic Plus, Generali Practic Plus de la Generalli, Aliant, Start, Partener de la Allianz Tiriac.

În final vom oferi un exemplu matematic de calcul a primelor de asigurare pentru principalele tipuri de asigurări de viaţă, de deces, mixtă şi pensia privată

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC DESPRE ASIGURĂRI

Dezvoltarea societăţii este marcată de efortul şi strădania oamenilor pentru propria lor propăşire şi pentru propria lor apărare în faţa unor evenimente care le pot periclita existenţa şi devenirea.

Viaţa oamenilor nu este întotdeauna senină. Încă din cele mai vechi timpuri, a existat o multitudine de pericole care au ameninţat viaţa şi integritatea corporală a oamenilor, au distrus total sau parţial bunurile produse şi agonisite de către aceştia, le-au provocat daune de neimaginat. O serie de riscuri au existat “de când lumea” şi ne referim aici la catastrofe provocate de forţele naturii: furtunile, cicloanele, uraganele, inundaţiile, seceta, frigul, îngheţul, furtunile de zăpadă, seismele, etc.

O formă de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine apărut în Franţa în secolul al XVII-lea şi răspândit apoi în Olanda, Anglia şi Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurărilor de viaţă, dar participanţii primeau în locul sumelor asigurate rente viagere.

În anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborate planul de constituire a unei Case de asigurare împotriva riscurilor de foc şi apă a cărei funcţionare se baza pe plata unor cotizaţii anuale. Asigurarea împotriva riscului de grindină a fost introdusă pentru prima dată în Scoţia la finele secolului al XVII- lea.

În 1832, Albert Masius a întemeiat la Leipzig, prima mare societate germană de asigurări pentru vit5e bazată pe principiul mutualităţii.

Dezvoltarea traficului de călători pe calea ferată a condus la apariţia în Anglia a primei societăţi de asigurare specializate în acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.

Asigurare maritimă şi asigurarea împotriva riscului de incendiu a fost marcată de înfiinţarea la Trieste, în anul 1822, a societăţii Assienda Assiguratrice, societate care a funcţionat şi pe teritoriul României după anul 1830.

În Statele Unite ale Americii sectorul asigurărilor a fost dominat de societăţile de asigurare engleze. În anul 1852, din iniţiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinţă Societatea pentru asigurarea caselor împotriva riscurilor cauzate de incendiu. Elizur Wright a creat mai multe interprinderi de asigurări americane şi a susţinut legiferarea controlului statului asupra societăţilor de asigurări, a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurările de viaţă şi a unor tabele corespunzătoare, necesare în practica de viaţă.