Studiu privind comportamentul angajaților și al managerilor în organizație

Rezumat

Scopul acestei lucrǎri este de a analiza si de a transpune modul ȋn care se comportǎ angajaţii ȋn interiorul unei organizaţii ȋn diferite situaţii, dar şi managerul ȋn legǎturǎ cu comportamentul angajaţilor.

Cercetarea s-a efectuat ȋn cadrul a 4 ȋntreprinderi unde s-au chestionat un numǎr de 4 manageri şi 8 angajaţi. Rezultatele s-au centralizat ȋn tabele şi grafice, iar ȋn urma acestora se constatǎ cǎ, comportamentul angajaţilor diferǎ ȋntre ei dar nu diferǎ şi de aşteptǎrile pe care managerii le au de la aceştia, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ ȋn mare mǎsurǎ ei ar alege sǎ fie corecţi in locul beneficiilor personale.

Totodatǎ rezultatele acestei cercetǎri reflectǎ un comportament exemplar din partea angajatilor, deoarece in situatiile ȋn care ȋntrebarea era adresatǎ ambelor pǎrţi (angajat-manager) rǎspunsurile nu difereau foarte mult, ceea ce ȋnseamnǎ cǎ, motivaţiile care determină adoptarea acestor acţiuni sunt strâns legate de obiectivele tangibile ale organizaţiilor.

Ȋn concluzie, rezultatele obţinute relevǎ faptul cǎ, ȋn Romȃnia, etica profesionalǎ este destul de dezvoltatǎ

Acest studiu a fost proiectat pentru a investiga comportamentul angajatilor şi managerilor in interiorul intreprinderii ȋn care activeazǎ. Prin aceastǎ cercetare se urmǎreşte cunoaşterea gradului şi mijloacelor de manifestare a responsabilităţii angajaţilor ȋn organizaţie prin activităţi şi comportamente, relaţia cu managerul dar şi cu ceilalaţi angajaţi.

Importanta implicǎrii angajaţilor ȋn ȋntreprinderea ȋn care activeazǎ este majorǎ deoarece rezultatele companiei depind ȋn mare mǎsurǎ de efortul depus de aceştia şi de performanţele obţinute. Ȋntr-o organizaţie orice individ dispune de un set de statute şi de roluri. Prin statutul pe care il deţine angajatul este indentificat ȋn interiorul firmei, ca avȃnd sarcini de conducere, execuţie sau de consiliere. De asemenea comportamentul persoanelor angajate este important şi ȋn definirea mediului de lucru, ȋn relaţiile pe care ei le stabilesc de-a lungul timpului cu ceilalţi angajaţi. Conform literaturii de specialitate, oamenii ȋşi desfasoarǎ viaţa şi activitatea ȋntr-un spaţiu relaţional, interpersonal şi de grup, ceea ce face ca dimensiunile comportamentului lor sǎ se interpersonalizeze şi sǎ se afle ȋntr-o perpetua interdependenţa şi interactiune.

Se porneşte de la ipoteza că, cea mai importantǎ resursǎ ȋntr-o societate este datǎ de resursa umanǎ care trebuie perfecţionatǎ şi antrenatǎ pentru a spori eficienţa firmei. Tocmai de aceea comportamentul salariaţilor trebuie sǎ fie unul destins, deschis comunicǎrii, solidar, iar fiecare sǎ-şi poatǎ exprima liber opinia, sǎ aducǎ ȋn organizaţie idei, sugestii si sǎ cearǎ informaţii şi explicaţii suplimentare atunci cȃnd ȋndeplinirea corectǎ a sarcinilor de lucru implicǎ acest lucru.

Analiza literaturii de specialitate

Comportamentul se concretizeazǎ ȋntr-o suitǎ de evenimente, fapte, acţiuni, reglate psihic, conştient şi voluntar, avȃnd drept cauzǎ, situaţiile de viata, cu care se confruntǎ şi interacţioneazǎ persoana. El presupune, pe lȃngǎ multitudinea atitudinilor

(ce oferǎ o anumitǎ trǎsǎturǎ comportamentului cum ar fi: echilibru, corectitudine, adecvare, eleganţǎ, etc) motivele şi scopurile individului.

Ȋn interiorul unei companii, existǎ mai multe tipuri de comportamente care se coreleazǎ ȋntre ele şi anume: comportamentul individual, colectiv şi cel managerial.

Comportamentul individual cuprinde totalitatea faptelor, actelor, reacţiilor motorii , verbale şi afective prin care o persoanǎ rǎspunde solicitǎrilor de ordin fizic sau social ale lumii moderne. Sistemul de referinţǎ pentru comportamentul uman este situaţia socialǎ, ȋn care este plasat individul, incluzȃndu-se ȋn ea şi prezenţa celorlalţi indivizi, şi cǎreia, acesta trebuie sǎ ii rǎspundǎ prin comportamentul sǎu . La locul de muncǎ, situaţia socialǎ este datǎ de cadrul organizaţional, mediul de lucru ȋn care persoana ȋşi manifestǎ comportamentul individual care poate fi diferit de multe ori de comportamentul pe care acesta ȋl adoptǎ ȋn alt cadru social: de exemplu ȋn familie, cu prietenii. Deosebit de importante pentru comportamentul uman sunt motivaţia şi scopurile persoanei ȋn firma. Dacǎ persoana respectivǎ este pasionatǎ de munca pe care o realizeazǎ şi scopul sǎu este de a-şi ȋndeplini corect şi eficient sarcinile dar şi de a progresa ȋn interiorul firmei sau domeniului ȋn care activeazǎ, atunci comportamentul individual adoptat va fi unul etic profesional. Ȋnsǎ dacǎ un angajat este motivat doar de un aspect (de exemplu: obţinerea salariului lunar) şi nu se implicǎ suficient ȋn viaţa organizaţiei, compotamentul sǎu poate fi defectuos.

Comportamentul colectiv se manifestǎ fie ca un comportament spontan, ghidat dupa reguli create de angajaţi, fie extrainstutuţional orientat dupǎ norme impuse de manager. Are ca dimensiuni: scopul, gradul de organizare a participanţilor şi durata. Scopurile pot fi expresive (exteriorizarea sentimentelor faţǎ de colegi) sau instrumentale, cum ar fi obţinerea unor drepturi sau avantaje de la conducere . Un comportament colectiv spontan ȋn organizaţie se manifestǎ ȋn primul rȃnd pe eliminarea barajelor de rigiditate ȋntre angajaţi dar şi ȋntre angajaţi şi manageri. Subordonaţii discutǎ liber fǎrǎ constrȃngeri ȋntre ei dar şi cu managerul. Ii pot trimite acestuia feed-back prin care işi exprimǎ eventualele idei de ȋmbunǎtǎţire ce pot fi luate ȋn considerare pentru acţiuni viitoare. Un alt tip de comportament este cel ghidat dupǎ norme precise impuse de manager şi care de multe ori este mai rigid şi nu se acceptǎ eventuale propuneri. Un exemplu de acest tip de comportament colectiv ȋn organizaţie este cel ȋn care managerul deţine autoritatea supremǎ dȃnd comenzi ce sunt ȋndeplinite fǎrǎ a fi discutate.