Supply Chain Management - Managementul Sistemelor Informatice

ABREVIERI:

SCM-suply chain management(sau gestiunea lanțului de aprovizionare);

IT-information tehnology(tehnologia informației);

PC-personal computer;

ERP-Enterprise resource planning (planificarea resurselor întreprinderii);

Introducere

Supply chain managementul reprezintă o modalitate eficace şi eficientă prin care firmele caută să-şi asigure un avantaj competitiv prin costuri reduse şi nivel ridicat al serviciului către clienţi.

În lumea actuală a afacerilor, forţa concurenţială a unei firme izvorăşte din crearea sau identificarea unui sistem managerial adecvat, eficace şi eficient care să asigure performanţe înalte.

La nivel mondial, firmele caută să adopte supply chain managementul pentru a realiza performanţe ridicate.

Logistica după anii ‘80 a început să fie abordată de tot mai multe firme din mediul de afaceri, întrucât are ca obiectiv principal avantajul competitiv.

Competitivitatea firmei, după părerea specialiştilor, e determinată în mare măsură de caracteristicile şi calitatea supply chain-ului.

Această abordare a dus la apariţia şi dezvoltarea conceptului de supply chain. Conceptul de supply chain văzut ca şi relaţii de afaceri se extinde dincolo de graniţele firmelor tradiţionale şi caută să optimizeze toate procesele de afaceri în cadrul unui singur supply chain format din firmele partenere care preiau diferitele funcţiuni logistice.

Capitolul I

Definiţia SCM:

SCM reprezintă ansamblul de metode şi tehnici prin care se realizează urmărirea şi coordonarea fluxurilor materiale, informaţionale şi financiare pe traseul furnizor-organizaţie-consumator, precum şi aparatul informatic asociat acestora[1].

Conform modelului SCOR SCM este compus din 5 părţi principale:

1. Planul - Aceasta este partea strategică a SCM-ului. Aveţi nevoie de o strategie pentru aministrarea tuturor resurselor care sunt necesare pentru produsele sau serviciile pe care le oferiţi. O parte importantă a planificării o reprezintă stabilirea unui set de metrici pentru monitorizarea lanţului de aprovizionare, să puteţi şti dacă e eficient, dacă se pot reduce costurile sau dacă oferă produse de calitate.

2. Sursa – Alegeţi de la ce furnizori veţi obţine bunurile şi serviciile necesare creeri produselor dumneavoastră. Stabiliţi un set de preţuri şi procese de livrare şi plată ȋmpreună cu furnizorii, apoi creaţi metrici pentru monitorizarea şi ȋmbunătătirea acestor relaţii comerciale. Puneţi cap la cap procesele de administrare a inventarului de bunuri şi servicii, incluzând primirea, verificarea şi transferarea acestora, dar şi autorizarea plăţilor.

3. Produsul – Acesta este pasul de producţie. Planificaţi activităţile necesare pentru producţie, testare, ambalare si pregătire pentru livrare. Aceasta fiind porţiunea cea mai intensă din punct de vedere al metricilor,măsurati nivelul calităţii, nivelul de producţie şi productivitatea angajaţilor.

4. Livrarea – Aceasta parte mai este uneori numită şi logistica. Conţine primirea ordinelor de livrare de la clienţi, dezvoltarea unei reţele de depozite, alegerea curierilor pentru transportul produselor si sistemul de recepţionare a plăţilor.

5. Returul – partea care se ocupă cu problemele. Aceasta implica creerea unei reţele pentru primirea produselor defecte şi / sau in exces si suportul pentru clienţii care au probleme cu produsele cumpărate. Scopul primar al existenţei unui lanţ de aprovizionare este satisfacerea nevoilor clienţilor, şi obţinerea profitului in afaceri. Activităţile din cadrul lanţului de aprovizionare ȋncep cu o comanda de la client şi se termina cu un client satisfăcut, care plăteşte pentru achiziţia făcută. Aceste lucruri sunt cunoscute adesea sub denumirea de ȋndeplinirea perfectă a comenzii, de la stabilirea preţurilor şi până la ȋncasare. Tot ceea ce se intampla ȋntre acestea ar trebui să aiba ca unic scop adăugarea de valoare la intrări şi transformarea lor ȋn ceva mai apropiat de ceea ce solicita clientul final.