Tehnici de influențare în relațiile interpersonale la SC Ana Imep SA

INTRODUCERE

Persoana şi mediul de viaţă sunt în strânsă relaţie, iar mediul este eterogen şi schimbător. În încercarea de a găsi un singur cuvânt care să caracterizeze contextul care marchează cel mai profund existenţa, se poate spune că din multiplele alternative pentru viaţă de astăzi în cadrul societăţii, cel mai nimerit cuvânt ar fi organizaţia.

Aproape tot ce se întâmplă unui om sau ceea ce înfăptuieşte de-a lungul vieţii, a fost în cadrul sau prin intermediul organizaţiilor. Cei mai mulţi dintre oameni au fost crescuţi, educaţi, instruiţi, modelaţi de organizaţii, cu alte cuvinte pregătiţi să lucreze tot restul vieţii în interiorul sau în contextul lor.

Astăzi, se apreciază că majoritatea oamenilor îşi petrec o treime din viaţă în cadrul organizaţiilor. Organizaţia, este un sistem structurat de interacţiune a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune.

Organizaţia are scopuri explicite, o delimitare precisă a normelor, poziţiilor, rolurilor sau relaţiilor dintre membrii săi. Importantă este şi considerarea apartenenţei individului la grupul de muncă. Individul nu reacţionează neapărat numai la stimulente economice, el este totodată un produs al sentimentelor personale şi al implicărilor emoţionale. Omul social, omul motivat în primul rând de relaţiile cu semenii săi, a creat o noua viziune asupra organizaţiilor, luându-se în calcul organizaţiile sociale, adică acele sisteme în care există nu numai structuri formale de organizare ci şi reţele sociale în care oamenii interacţionează, se implică şi caută înţelegere şi sprijin la colegii de muncă. Organizaţiile devin astfel sisteme cooperatoare. Oamenii nu sunt doar simpli angajaţi, sau "resurse umane" care alături de alte resurse, contribuie la bunul mers al organizaţiei. Ei sunt organizaţia însăşi. Comportamentul oamenilor în organizaţii, este determinat în egală măsură de caracteristicile lor personale, precum şi de acţiunile şi interacţiunile pe care le dezvoltă. Importantă în acest sens, este crearea, animarea şi apărarea stării de spirit sau a moralului într-o organizaţie, această presupunând insuflarea unor puncte de vedere, atitudini fundamentale sau a unei loialităţi prin care se va ajunge la subordonarea interesului cooperator şi binelui comun.

Climatul psihosocial este o componenţa esenţială a vieţii organizaţionale, care se manifestă în atmosferă generală a colectivului că atitudine subiectivă a membrilor faţă de problemele specifice funcţionării grupului dat, având că determinante obiective: condiţiile muncii, relaţiile dintre subiecţi şi personalitatea fiecărui membru.

Încercând o sistematizare a componentelor climatului psihosocial raportată la condiţiile grupului social, se regăsesc următoarele dimensiuni care se află într-o interdependenţă strânsă:

- climatul de desfăşurare a activităţii care vizează:

- satisfacerea nevoilor umane,

- motivaţia pentru acţiune,

- satisfacţia în muncă şi grup,

- atitudinea faţă de oameni şi muncă,

- relaţiile interpersonale care vizează:

- comunicarea organizaţională,

- comunicarea managerială,

- percepţia interpersonală.

În cadrul lucrării de faţă am abordat modalităţile în care se pot influenţa relaţiile interpersonale în cadrul unei organizaţii.

CAPITOLUL I DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RELAŢIILE INTERPERSONALE ÎN CADRUL ORGANIZAŢIEI

1.1 Abordarea relaţiilor umane în cadrul organizaţiilor

În perioada interbelică cercetările s-au îndreptat tocmai în direcţia omului, conturându-se o noua orientare în management şi teoria organizaţiei, cea a relaţiilor umane. În acest plan s-au impus psihologul George Elton Mayo şi sociologul Fritz Roethlisberger. Cercetările au început în anul 1924 în uzinele Hawthorne din S.U.A., producătoare de materiale telefonice, şi-au desfăşurat pe parcursul mai multor ani. Obiectivul vizat era cel al studierii relaţiei dintre condiţiile de muncă şi cele de productivitate. În primă etapă a fost investigată legătură dintre calitatea iluminării locului de muncă şi eficientă muncii, observându-se inexistentă vreunei corelaţii semnificative între cei doi factori.