Teorii de Motivare și Condițiile Utilizării Lor în Firmele Autohtone

Introducere

Actualitatea temei: În zilele noastre managementul poartă în mod evident amprenta progresului ştiinţific şi tehnologic ce se desfăşoară cu o deosebită rapiditate şi care afectează societatea comercial în special conducerea ei.

În aceste condiţii activitatea managerului capată un carácter dinamic cu o problematică complexă pentru a cărei soluţionare este nevoie de o mare putere de discernămînt şi de capacitatea de delimitare clară a obiectivelor şi condiţiilor.

Pentru managementul societăţii comerciale ,studierea teoriilor motivaţionale a devenit deosebit de actual,deoarece motivaţia reprezintă esenţa managementului, adică impulsul care îl determină să acţioneze un individ într-un anumit mod sau altul.

Structura temei : Structura lucrării constă din : Introducere -unde sunt stabilite actualitatea temei,structura şi suportul teoretic-ştiinţific al tezei; Capitolul I –“Conceptele de motivare ”,pune în evidenţă particularităţile teoriei motivaţionale, delimitează legătura dintre motivaţie şi satisfacţie cît şi rolurile motivării personalului; Capitolul II –“Teorii şi modele ce privesc procesul de motivare”- prezentarea selectivă a teoriilor motivaţionale; Capitolul III –“Utilizarea şi aplicarea teoriilor motivaţionale” abordează aspectele şi modalităţile de aplicare a lor.Lucrarea finisează cu prezentarea concluziilor obţinute în urma analizei temei respective.

Suportul teoretico-ştiinţific şi informaţional al tezei : Suportul teoretico-ştiinţific al tezei de an l-au constituit lucrarile cercetătorilor în domeniu, şi anume : Corneliu Russu,Hrişcev Eugen, Ovidiu Nicolaescu şi Ursaschi Ion.

Cap.1.Conceptul de motivare

§1.1 Definirea motivarii

„Motivarea reprezintă o componentă majoră a managementului şi un subiect dintre cele mai frecvent tratate în literatura de specialitate. Ca urmare , se înregistrează o mare varietate de abordări ,nu rareori contradictorii.

Din punct de vedere al concepţiei manageriale pe care se fundamentează , deosebim două accepţiuni majore ale motivaţiei:

Motivarea în sens restrîns , bazată pe o viziune clasică asupra organizaţiei şi managementului , care are în vedere numai salariaţii sau personalul firmei. Această optică încă mai predomină atît în teoria ,cît şi în practica managerială mondială.

Motivarea în sens cuprinzător, conturată în ultimii ani ,bazată pe o viziune modernă asupra organizaţiei şi managementului. Caracteristica sa esenţială o constituie axarea asupra stakeholderilor , adică asupra acelor persoane , categorii de personal şi organisme care au interese majore în desfaşurarea şi performanţele firmei Principalii stakeholderi care ,de regulă , se au în vedere sunt: proprietarii , clienţii , managerii , salariaţii ,sindicatul ,furnizorii ,banca ,administraţia centrală şi/sau locală ,comunitatea locală , etc.

Cele două optici asupra firmei şi managementului se reflectă şi în definirile sensibil diferite ale motivării.

Motivarea în sens restrîns constă în corelarea necesităţilor ,aspiraţiilor şi intereselor personalului din cadrul organizaţiei cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor atribuite în cadrul organizaţiei.

Motivarea în sens larg rezidă în ansamblul de decizii şi acţiuni prin care se determină stakeholderii firmei să contribuie direct sau indirect la realizarea de funcţionalităţi şi performanţe de ansamblu superioare ,pe baza corelării intereselor acestora în abordarea şi realizarea obiectivelor organizaţiei şi ale subsistemelor sale.

[4;pag.471]

„Managerii nu-şi pot exercita eficient funcţia fără a cunoaşte în mod serios cauzele ce susţin atitudinile şi comportamentul oamenilor cu care lucrează , personalitatea lor. Toate acţiunile managerului trebuie să aibă la bază cunoaşterea efectivă a felului în care oamenii se comportă şi se schimbă realmente şi nu a modului în care ar dori el ca ei să se comporte.