Utilizarea Costurilor în Conducerea Firmei

Introducere

Lucrarea de față este intitulată ”Utilizarea costurilor în conducerea firmei”. Se poate spune cu siguranță că, mai ales în începutul activității unei firme apoi în cadrul derulării proceselor specifice, cunoașterea exactă a costurilor conferă claritatea și exactitatea imaginii de ansamblu cu care se lucrează în adoptarea tuturor deciziilor. Utilizând o bogată bibliografie, am formulat aspectele teoretice legate de cadrul conceptual privind costurile şi calculaţia acestora, urmând prin evidențierea rolului costurilor în procesele decizionale manageriale. Am prezentat metodele clasice, precum şi metodele moderne de calculaţie a costurilor, şi am subliniat rolul metodelor moderne de calculaţie a costurilor în procesul decizional al întreprinderii. Managerii au preocupări de genul: să înţeleagă viitorul, să stăpânească acţiunile altora, etc. În scopul de a înţelege viitorul, contabilitatea de gestiune este construită pentru a identifica legăturile dintre obiectivele urmărite şi resursele angajate pentru realizarea acestora, ea ajută, deci, la cunoaşterea costurilor: pentru ce se realizează aprovizionarea cu materii prime, consumul necesar, etapele procesului tehnologic pe care urmează să le parcurgă. Se ştie că datele furnizate de contabilitate constituie sursa principală şi cea mai sigură, pentru obţinerea informaţiilor necesare managementului firmei. Dintre acestea, datele contabilităţii de gestiune oferă o imagine mai clară cu privire la eficienţa cheltuirii surselor întreprinderii. Organizarea eficientă a activităţii economice impune perfecţionarea metodelor de conducere a acesteia, ceea ce presupune şi o reconsiderare a metodelor de calculaţie a costurilor, care trebuie să devină capabile să furnizeze informaţii corespunzătoare conducerii eficiente a activităţii organizaţiei.

Lucrarea este structurată în două capitole. În primul capitol se stabilesc aspectele teoretice legate de cost, precum: definire, clasificări, utilizări, metode de calculație. Al doilea capitol evidențiază rolul și metodele de utilizare ale costurilor în procesul decizional al întreprinderii.

Capitolul I. Costul – definire, tipologie, clasificări

1.1. Noţiunea de cost

Consumul de resurse este reflectat de două noţiuni distincte: „cost” şi „cheltuială”. Dacă în ceea ce priveşte determinarea cheltuielilor în literatura de specialitate autohtonă şi în legislaţia contabilă se regăsesc definiţii clare, situaţie care derivă şi din caracterul obligatoriu al desfăşurării contabilităţii financiare, în ceea ce priveşte noţiunea de „cost” în teoria şi practica economică părerile cu privire la semnificaţia şi conţinutul economic al acesteia sunt mult mai eterogene.

Semnificaţia şi definiţiile noţiunii de cost s-au modificat constant de-a lungul trecerii timpului, pe măsura evoluţiei ştiinţelor microeconomice.

Schmalenbach, părintele teoriei costurilor, consideră că noţiunea de cost se defineşte drept „un consum de bunuri evaluat şi corelat cu o performanţă”. Acesta subliniază că „un bun consumat şi evaluat nu poate fi exprimat în costuri dacă consumul nu este corelat cu un rezultat, deci costurile nu pot exista fără performanţa corespunzătoare”. Elementele esenţiale subliniate de această concepţie sunt evaluarea obligatorie, sugerându-se cuantificarea în expresie bănească, precum şi corelaţia obligatorie cu o performanţă, cu finalitatea activităţii organizaţiei – obiectul furnizat de organizaţia de afaceri clienţilor săi. De asemenea se observă că această corelaţie a costurilor cu performanţele este de natură cauzală, costul reprezentând cauza, iar rezultatul – efectul.

Paul Heyne face distincţia dintre costurile plătite şi costurile de oportunitate. Costurile plătite reprezintă preţurile care au fost onorate şi care nu au nici o relevanţă în luarea deciziilor, organizaţia de afaceri fiind incapabilă să le mai influenţeze în vreun fel. Costurile de oportunitate, denumite şi costurile şanselor sunt costuri marginale, aşteptate să rezulte din luarea deciziilor respective. Heyne defineşte costul total drept „costul şansei, care include nu numai plăţile făcute de organizaţia de afaceri către terţi pentru mărfurile şi serviciile de care beneficiază, dar şi valoarea implicită a oricărui bun – forţă de muncă, teren, capital – pe care firma şi-l livrează ei însăşi”. Heyne crede că „lucrurile nu au costuri deloc. ... Numai acţiunile au costuri şi acţiunile pot determina costuri diferite pentru diferiţi oameni” .

În literatura modernă nord-americană de specialitate se consideră că noţiunea de cost reprezintă valoarea cantităţii de monedă sau a echivalentului cantităţii de monedă sacrificată (consumată) pentru obţinerea de bunuri şi servicii care se concretizează (se traduc) în beneficii prezente sau viitoare pentru întreprindere. Această definiţie accentuează exprimarea în expresie monetară a costului sacrificării unei părţi din resursele de care dispune organizaţia de afaceri. Sacrificiul – adică costul – este puternic corelat cu efectul dorit, care constă în obţinerea de noi valori de întrebuinţare, prin valorificarea cărora să se obţină rezultat, adică profit.