Vopsirea Caroseriilor Auto

INTRODUCERE

În contextul actual de funcţionarea a economiei româneşti, ca fiind economia unei ţări integrate în Comunitatea Europeană, se pune problema adaptării la cerinţele „liberei circulaţii a mărfurilor”, respectiv aplicarea instrumentului politicii industriale numit „Noua Abordare şi Abordarea Globală”.

Conform principiilor Noii Abordări, un produs poate fi comercializat pe piaţa europeană doar dacă satisface „cerinţele esenţiale” şi dacă îndeplineşte criteriile de evaluare a conformităţii stipulate în directivele aplicabile respectivului produs.

Filozofia Noii Abordări se bazează pe opt proceduri (numite module) diferite de evaluare a conformităţii. Fiecare directivă a Noii Abordări utilizează anumite module de evaluare a conformităţii (există opt module), în funcţie de gradul de risc potenţial şi deci de nivelul protecţiei şi siguranţei necesare. Evaluarea conformităţii impune necesitatea implementării Standardului EN ISO 9001 şi îmbunătăţirea continuă a acestora în scopul alinierii permanente la noile cerinţe impuse de clienţi, de organismele de reglementare sau de alte părţi interesate ale societăţii.

Am considerat oportun să dezvolt şi să analizez în prezenta lucrare modul în care trebuie abordat principiul îmbunătăţirii continue, având în vedere faptul că organizaţiile trebuie să se adapteze permanent atât la modificarea cerinţelor clienţilor, a pieţii, cât şi la modificările legislative şi la cerinţele altor părţi interesate din societate.

A devenit astfel o realitate faptul că în tot mai multe organizaţii se impune necesitatea implementării şi certificării sistemelor de management al calităţii, ca o cerinţă privind competiţia între diverse organizaţii ( societăţi comerciale şi altele) care se confruntă din punct de vedere economic în actualele structuri economice bazate pe principiile economiei de piaţă.

Consider ca fiind de actualitate principiul de îmbunătăţire continuă al sistemelor de management al calităţii deoarece la nivel mondial demonstrarea conformităţii „produselor” (conform definiţiei standardului ISO 9000) a devenit o necesitate pentru demonstrarea calităţii produselor şi pentru satisfacerea cerinţelor de introducere pe piaţă a produselor, în mod deosebit al produselor din „domeniile reglementate”. În România prin Legea nr. 608/2001, cu actualizările ulterioare, sunt stabilite domeniile reglementate, iar prin Hotărâri de Guvern sunt documentate cerinţele specifice de introducere pe piaţă pentru produsele din aceste domenii. La nivelul Uniunii Europene confirmarea îndeplinirii cerinţelor de introducere pe piaţă este demonstrată prin existenţa marcajului „CE” existent atât pe produse cât şi pe documentele de calitate emise de producător, documente care însoţesc produsul livrat.

De reţinut faptul că existenţa marcajului „CE” aplicat în mod vizibil pe produs, este modul sintetic de a indica în mod fizic faptul că produsul este conform cu cerinţele directivei europene aplicabile pentru produsul respectiv. Marcajul „CE” poate fi considerat o declaraţie implicită de conformitate a produsului; acest marcaj indică faptul că produsul a fost proiectat şi fabricat în conformitate cu cerinţele esenţiale ale tuturor directivelor relevante şi a fost supus unei proceduri adecvate de evaluare a conformităţii. Declaraţia de conformitate CE este un document care garantează că produsul satisface cerinţele esenţiale ale directivelor aplicabile, sau că produsul este conform tipului pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi că satisface cerinţele esenţiale ale directivelor aplicabile.

Putem să prezentăm faptul că pentru a avea dreptul de a efectua lucrări în domenii reglementate, cum ar fi de exemplu „lucrări în domeniul energetic” – reparaţii, modernizări şi puneri în funcţiune a instalaţiilor din Sistemul Energetic Naţional, este necesar obţinerea unei licenţe din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energetic (ANRE), fapt care impune prin ordine emise de ANRE că organizaţia respectivă să aibă implementat un sistem de management al calităţii şi totodată să aibă personal de specialitate atestat de ANRE pentru categoriile de lucrări pentru care se solicită obţinerea licenţei de funcţionare.

În mod similar pentru industria constructoare de autoturisme şi desigur şi pentru firmele care au ca obiect de activitate efectuarea de operaţii verificare şi/sau de reparare a mijloacelor auto de transport în România autoritatea naţională care omologhează atât produsele noi româneşti cât şi mijloacele auto aduse din import este Registrul Auto Român.

Standardul ISO 9001 constituie baza pe care se pot implementa alte standarde de calitate specifice cum ar fi : ISO 22000 – Sisteme de management a siguranţei alimentare – cerinţe; ISO 14001 : 2004 - Sisteme de management de mediu – Specificaţii şi ghid de utilizare; OHSAS 18001/1999 –– Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale – adoptat ASRO în anul 2004; ISO 17025 – pentru laboratoarele de încercări ; ISO 16494- pentru industria automobilistică ; BS-7799-2: 2002 – Managementul securităţii informaţionale Specificaţie cu ghid de utilizare.

Îmbunătăţirea continuă a sistemelor de management al calităţii este asigurată însăşi de la redefinirea periodică a politicii de calitate şi a obiectivelor strategice ale organizaţiei, fapt care se transpune în stabilirea de obiective specifice pentru procesele sistemului de management al calităţii ca urmare a rezultatelor analizei de management şi ca urmare nevoilor de îmbunătăţire a activităţii organizaţiei în scopul satisfacerii cerinţelor pieţii pentru produsele realizate de organizaţie.

Îmbunătăţirea proceselor constituie o componentă a funcţionării fiecărui proces în parte, atât conform ciclului lui Deming (Plan- Do – Check- Act) cât şi conform trilogiei lui Juran (Planificarea Calităţii - Controlul Calităţii – Îmbunătăţirea Calităţii); această îmbunătăţire a proceselor conduce inevitabil şi la îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii.

Indiferent de tipul sistemului de management al calităţii (sisteme de management pentru realizarea produselor – conform ISO 9001; sisteme de management pentru laboratoare de încercări – conform ISO 17025; sisteme de management al calităţii tip – TQM sau 6 Sigma) sunt stabilite metode de analiză şi măsurare a performanţei proceselor, metode care asigură informaţiile necesare pentru analiza neconformităţilor proceselor şi pentru stabilirea metodelor de îmbunătăţire a proceselor şi sistemelor.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE PRIVITOR LA ÎMBUNĂTĂŢIREA CONTINUĂ A SISTEMELOR DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII

Industriile occidentale tratează problema producţiei prin prisma ştiinţei calităţii, care a progresat enorm în ultima jumatate de secol. Discipolii acestei ştiinţe, cei care au contribuit la creerea unui nou sistem de gândire în acest domeniu aparţin de fapt statelor mai avansate în toate domeniile economiei: SUA, Japonia, Germania.

O incursiune în istoria managementului calităţii în perioada industrializării arată faptul că domeniul calităţii s-a extins o data cu trecerea anilor.

Apariţia managementului ca ştiinţă o datorăm lui FREDERICK WINSLOW TAYLOR (1856-1915), celebru inventator şi inginer american cunoscut mai ales ca fiind părintele managementului industrial modern. Managementul ştiinţific a sfârşit prin a cuceri nu numai lumea ştiinţifică dar şi lumea industriei.

În perioada de început a industrializării se punea problema inspecţiei (care era axată pe calitatea produselor sau a serviciilor).

În anii ’30: Controlul calităţii (făcea trecerea de la calitatea produselor la calitatea proceselor).

În anii ’50: A fost introdus conceptul de Asigurarea Calităţii, concentrat pe calitatea organizaţiei; companiile organizate corespunzator având politici şi strategii au demonstrat capacitatea de a furniza produse sau servicii adecvate cerinţelor clienţilor

În prezent : Perioada prezentă se caracterizează printr-o schimbare permanentă a mediului de afaceri, competiţie globală, globalizarea pieţelor exigente sporite ale clienţilor şi diversitatea mediului extern al companiei, fapt care a dus la dezvoltarea conceptului de Management al Calităţii Totale (TQM).

În plus managementul calităţii a evoluat dintr-un subiect de interes doar pentru un număr limitat de specialişti într-un aspect care afectează toţi membrii unei organizaţii. Acesta a fost mesajul transmis de asa-numita “Politică europeană a calităţii “, al cărui obiect este promovarea întregii calităţi ca instrument la îndemana agenţilor economici şi ai autorităţilor publice atât în vederea asigurării conformităţii în contextul legislaţiei Comunitare şi al desăvârşirii “Pieţii unice”, cât şi în vederea creşterii competitivităţii industriei.