Extras din proiect
Abstract
Pentru ca anul 2019 a fost un an al optiunilor electorale, am decis ca acest proiect sa fie
despre obligativitatea morala sau optiunea fiecarui roman de a-si exprima votul, daca sunt constienti
de puterea pe care o au atunci cand isi exercita dreptul lor constitutional. Pentru asta am incercat sa
fac un studiu de opinie, un chestionar.
1.Introducere
Dupa anul 1989, Romania si romanii si-au castigat dreptul la libertate, democratie aceasta
insemnand si dreptul la vot, devenind dintr-un stat comunist un stat democratic. Conform
Constitutiei Romaniei,
“(1) Cetățenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniți până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele
condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale. (Constitutia
Romaniei - Articolul 36)
2. Studiul bibliographic
In Romania, primele alegeri prezidentiale a fost in anul 1990 iar procentul de prezenta la vot
a fost unul neegalat inca, de 86.19%. Nu s-a facut decat un singur tur de alegeri. În 1992, la primul
tur al alegerilor prezidențiale au venit să voteze 76,29% din totalul alegătorilor înscriși pe liste, iar
la al doilea tur, s-au prezentat la urne 73,23 % din total. Urmatorul scrutin presidential a fost in
1996, cu o prezenta la vot de 76,01 % din totalul alegătorilor înscriși pe liste in primul tur si 75,90
% din total in turul doi. Primul scrutin din 2000 a fost cu o prezenta de 65,31 %, iar al doilea
57.50% din totalul alegatorilor. Urmatoarele alegeri au fost in 2004 cu o prezenta de 58,51 % la
primul tur si 55.21% din totalul alegatorilor la al doilea scrutin. Anul 2009 54.37% la primul tur vs.
58.02% la al doilea, iar in anul 2014 au fost prezenti la vot 54.37% la primul tur si 64.11% la al
doilea tur. Anul trecut, in 2019 la primul tur s-au prezentat la vot 49.87% dintre votanti si 47.66% la
al doilea tur. (Autoritatea Electorala Permanenta).
Pana in anul 2000 unele tarile post-sovietice (Armenia, Azerbaijan, Belarus, Georgia,
Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Turkmenistan, Uzbekistan) nu au inregistrat o singura data a
alegerilor si asta a facut ca Organizatia de Securitate si Cooperare din Europa (OSCE) sa tina Rusia
sub observatie si monitorizare. Au constatat atunci ca se fraudau voturile, ca nu exista campanile
electorala. Dupa 2007, aceasta situatie s-a schimbat, rapoartele venite de la OSCE erau din ce in ce
mai bune. Multe dintre tarile din Rusia isi castigase autonomia. Ca orice forma de democratie,
liderii politici din statele care alcatuiesc Rusia au un cuvant de spus in a intarii democratia si a
consolida norma libera si corecta a alegerilor. (Bader, 2012)
In Chile au descoperit ca rata de alegatori in randul tinerilor (18-29 de ani) este foarte mica
si atunci autoritatile au ales ca alegatorii sa se inscrie singuri pe liste si votul sa fie obligatoriu. Dar
s-a constatat ca numarul inscrisilor era mult mai mare decat rata de prezenta. Au fost facut studii in
care sa faca legatura dintre numarul persoanelor cu drept de vot si participarea la vot, studii
referitoare la economia din zonele studiate, la cultura si invatamantul din zona si chiar la faptul ca,
tinerii erau latini sau nelatini. Niciuna dintre aceste variabile nu a avut un impact satisfacator pentru
a motiva apsenta la vot. Singurul motiva este, de fapt, neincrederea in clasa politica. (Acuña-Duarte,
2017)
Fiecare partid politic isi face un sondaj de opinie propriu pe perioada campaniei. Sunt
oameni care stiu exact ce vor vota, dar sunt si multi care se hotarasc doar cu cateva zile inainte.
Studii electorale facute intre anii 2010-2012 in Olanda, indică chiar o majoritate de alegători care sau
gândit în ultima săptămână a campaniei. În Marea Britanie, numai 12% din alegători în 1970 au
raportat că au luat decizia în ultimele zile înainte de Ziua alegerilor, în timp ce cifra a fost de 26%
în 1997 (McAllister, 2002). Tendința este similară în Germania: între alegerile federale din 1965 și
2009, proporția alegătorilor care se gândesc în ultimele etape ale campaniei a crescut de la mai
puțin de 5% la 40% (Schmitt-Beck, 2012). Se considera ca acesti ”votantii tarzii” sunt mai putini
partizani, mai putin interesati de politica si, sunt mai usor de convins de care partidele electorale.
(Lazarsfeld, 1968). In Germania, mai multi savant au incercat metodologii ingenioase care ofereau
analize timpurii ale unor intrebari despre clasa sociala si cauzele neparticiparii la vot. (Shively,
2019)
S-au facut multe studii privind impactul asupra unor aspect ale procedurii de vot, dar foarte
putine cercetari privind proiectarea buletinelor de vot si a actului de vot in sine. Dovezile arata
urmatoarele lucruri: in primul rand buletinele de vot care incorporeaza culori, simboluri si fotografii
sunt mai raspandite acolo unde alfabetizarea este mai scazuta si alegerile pentru mai multe partide
este un fenomen nou (nu sunt semnificative pentru tarile cu nivel de democratie ridicat si un numar
mare de partide). In al doilea rand, exista putine dovezi care sa sugereze ca aceste buletine de vot
colorate care au si un pret mai mare de tiparire, sunt unelte esentiale pentru a face oamenii sa
voteze, ci mai degraba mesajul transmis ale candidatilor. Totusi, si pentru alegatorii alfabetizati si
pentru cei analfabeti, buletinele de vot sunt mai agreate pentru ca pot asocia mai usor poza cu
candidatul. (Andrew Reynolds, 2006)
Bibliografie
(n.d.). Retrieved from Autoritatea Electorala Permanenta.
Acuña-Duarte, A. A. (2017). Electoral apathy among Chilean youth: New evidence for the voter
registration dilemma. In Estudios Gerenciales.
Andrew Reynolds, M. S. (2006). How the world votes: The political consequences of ballot design,
innovation and manipulation. In K. S. Oliver Heath, Electoral Studies (p. volumul 25).
Bader, M. (2012). Trends and patterns in electoral malpractice in post-Soviet Eurasia. In Journal of
Eurasian Studies.
Constitutia Romaniei - Articolul 36. (n.d.).
Lazarsfeld, P. B. (1968). The People's Choice. How the Voter Makes up His Mind in a Presidential
Campaign, third ed. Colimbia Univerity.
McAllister, I. (2002). Calculating or capricious?
Schmitt-Beck, R. P. (2012). Why voters decide late: A Simultaneous Test of Old and New
Hypotheses at the 2005 and 2009 German Federal Elections.
Shively, W. P. (2019). Germany's lost generation of electoral studies. In Electoral Studies (p.
Volumul 62).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Votul - intre obligativitate morala si optiune.pdf