Agenția de publicitate prestator de servicii promoționale

1.Comunicaţia promoţională

Intervenţia întreprinderii în domeniul comercial, constă în sporirea şi diversificarea produselor, bunurilor materiale sau serviciilor destinate satisfacerii nevoilor consumatorilor, în creşterea schimburilor economice internaţionale care determină necesitatea comunicării cu consumatorii sau utilizatorii interni, cât şi cu cei externi, clienţi şi parteneri. Consumatorilor interni sau externi, le-ar fi greu să afle despre produsele sau serviciile întreprinderii, în absenta unui sistem modern de comunicare. Ei nu ar şti în ce condiţii le pot procura şi dacă corespund exigenţelor lor. Soluţia este realizarea unui sistem de comunicare permanentă între producător, distribuitor şi consumator sau utilizator, adică de contopirea într-un sistem coerent a tuturor mesajelor întreprinderii, capabil să asigure o acţiune conjugată cu o ţintă precisă. În fapt, orice firmă este angajată într-un amplu proces de comunicare promoţională. Pentru majoritatea firmelor se pune problema a ceea ce trebuie să spună, cui şi cât de des. Întreprinderea comunică atât cu consumatorii şi distribuitorii produselor şi serviciilor sale, cât şi cu diverse organisme publice; la rândul lor distribuitorii comunica cu consumatorii, iar acestia comunică între ei, prin viu grai. În acelasi timp, între toate aceste grupuri se stabilesc şi relaţii inverse de comunicare, constituindu-se într-o veritabilă sursă de informaţii.

Marketingul modern înseamnă mai mult decât realizarea unui produs, stabilirea unui preţ atractiv pentru acesta şi a-l face accesibil consumatorilor vizaţi. Firmele trebuie să comunice, atât cu clienţii lor actuali, cât şi cu cei potenţiali. În mod inevitabil, fiecare firmă trebuie să desfăşoare atât activităţi de comunicare, cât şi activităţi promoţionale.

Acţiunile care se cuprind sub variabila „politică promoţională” a mixului de marketing nu corespund decât unei părţi a comunicaţiei întreprinderii, respectiv comunicaţia formală sau organizată.

Comunicaţia formală include ansamblul acţiunilor organizate sub forma unor programe sau campanii. Ea recurge la două tipuri de instrumente: acţiunile „media”, respectiv publicitatea desfăşurată prin intermediul presei, televiziunii, radioului, afişajului; acţiunile „în afara media” care sunt specifice marketingului direct, tehnicilor de promovare, relaţiilor publice, sponsorizării, participării la târguri şi expoziţii etc.

Acţiunile de comunicaţie formală sunt, în general, programate şi finanţate prin bugete distincte, cuprinse în planurile de comunicaţie, iar pentru realizarea lor se apelează adesea la specialişti din afara întreprinderii, agenţii de publicitate etc. Această formă de comunicaţie nu este decât partea care iese în evidenţă, deci partea vizibilă a comunicaţiei totale a întreprinderii.

Există şi o comunicaţie informală care se desfăşoară prin intermediul personalului, produselor, distribuţiei etc. Deşi se acordă mai puţină importanţă acestei forme de comunicaţie spontană, naturală şi cotidiană, ea este totuşi fundamentală şi trebuie tratată cu aceeaşi atenţie ca publicitatea şi acţiunile de promovare.

1.1Sistemul de comunicaţii al întreprinderii şi activitatea promoţională

În condiţiile economiei contemporane, ale sporirii si diversificării neântrerupte a bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii, ale creşterii schimburilor economice internaţionale, problemele comunicării cu utilizatorii (consumatorii) interni sau cu partenerii externi devin din ce în ce mai dificile, necesită eforturi de cunoaştere şi informare reciprocă mult mai însemnate şi variate.

Se apreciază că în absenţa unor asemenea acţiuni pot apare dificultăţi în desfăşurarea relaţiei întreprindere-mediu extern, a relaţiei întreprindere-piaţă. Mai mult, neglijarea sau renunţarea la politica de comunicaţie nu numai că este sinonimă cu a lăsa câmp liber de acţiune concurenţilor, dar poate fi interpretată ca o „formă” de comunicaţie cu conotaţii negative, cu alte cuvinte că întreprinderea nu scapă de comunicaţie evitând comunicaţia.

Sistemul de comunicaţie al întreprinderii moderne implică utilizarea, pe de o parte, a unor forme variate de informare şi stimulare a consumatorilor, menite să prezinte întreprinderea, produsele şi serviciile sale, dar şi sa provoace o serie de modificări favorabile în mentalitatea şi obiceiurile de consum ale acestora.

Privită din acest punct de vedere, întreprinderea se constituie într-un sistem deschis spre mediul sau extern şi, în acelaşi timp, o sursă de mesaje al căror obiectiv principal vizează întărirea imaginii şi a prestigiului produselor şi serviciilor sale pe piaţa pe care acţionează. Pentru a realiza un asemenea obiectiv, întreprinderea trebuie să asigure selectarea şi armonizarea informaţiilor pe care le difuzează, întrucât folosirea unor mijloace neadecvate sau necorelate de difuzare, sau confruntarea cu informaţiile firmelor partenere sau concurente pot da naştere unor situaţii cu efecte negative pentru prestigiul şi activitatea sa.