Ambalaje

CAPITOLUL 1

DEFINIREA AMBALAJULUI ŞI A MATERIALELOR DE AMBALARE A MĂRFURILOR

1.1 DEFINIREA AMBALAJULUI ŞI A OPERAŢIEI DE AMBALARE A MĂRFURILOR

Dezvoltarea spectaculoasă a ambalajului este strâns legată de evoluţia modului de viaţă şi de consum. Bazată pe tehnologii de vârf, ambalarea este însoţită de costuri importante asociate fazei de post-consum, impact asupra mediului înconjurător şi asupra consumatorului. Fără ambalare, materialele ar fi în dezordine şi ineficiente.

Ambalarea şi ambalajul sunt definite pe numeroase căi.

Din punct de vedere etimologic, ambalajul conţine prefixul „en” şi cuvântul „balla”, al cărui sens este „de a strânge în balot”. Ambalarea derivă din cuvântul latin „condere” cu sensul de a stabili, a stabiliza, prezentare stabilă. Din punct de vedere comercial, ambalajul este „un container care permite asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportului produselor”. Din acelaşi punct de vedere, ambalarea poate fi definită ca: „realizarea unui înveliş material, sau primul conţinător al unui produs care constituie o unitate de vânzare en detail”.

Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării propune următoarele definiţii în „Petit glossaire de lemballage” :

- Ambalajul este obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilităţii acestor operaţii.

- Ambalarea reprezintă operaţia de obţinere a „primului înveliş aflat în contact direct cu produsul”.

Noţiunea engleză de „packaging” este mult mai largă, ea regrupează următoarele funcţii: protecţie, conservare, uşurinţă în utilizare, comunicare (prin grafică, etichetare), şi facilitarea vânzării. Ea dă mai multă importanţă rolului comercial al ambalajului.

Astfel Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei direcţii în definirea ambalării:

- Sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;

- Cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri minime;

- Funcţie tehnico-economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.

Conform STAS 5845/1-1956, ambalajul reprezintă un „mijloc destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii – până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie”.

Tot în conformitate cu STAS 5845/1-86, ambalarea este definită ca fiind „operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie”.

Ambalarea este definită pe numeroase căi. O sursă Americană de referinţă defineşte ambalarea ca o tehnică industrială şi comercială pentru protecţia, identificarea şi facilitatea vânzării şi distribuirii produselor agricole, industriale şi de consum.