Analiza calității autoturismelor

transport de persoane si marfa se datoreaza vitezei si independentei pe care o permit. Însa aceasta popularitate a adus la supraîncarcarea traficului si la poluare.

Peste 60 de milioane de automobile sunt produse în lume în fiecare an. Majoritatea au patru roti si un motor cu ardere interna de tip piston, racit cu apa, alimentat cu gazolina/benzina sau cu motorina. Din nefericire, arderea combustibililor fosili de catre autoturisme la o scara atât de larga provoaca o grava poluare a aerului si poluare fonica, iar drumurile ocupa terenuri valoroase. Automobilele sunt responsabile pentru aproape 25% din emisiunile de dioxid de carbon din lume. Dioxidul de carbon gazos contribuie foarte mult la încalzirea globala. Fabricantii precum si soferii devin din ce în ce mai constienti de efectul negativ al motorului cu ardere interna, ceea ce are ca rezultat faptul ca constructia de automobile este constant îmbunatatita, pentru a produce autoturisme mai eficiente si mai sigure din punct de vedere ecologic.

Primul automobil a fost construit în urma cu peste o suta de ani, de Gottlieb Daimler si Karl Benz. În ciuda cercetarilor, dezvoltarilor si reconstructiilor, constructia generala a automobilelor s-a schimbat foarte putin, desi în realitate povestea este putin diferita. Criza de combustibil pronuntat mai ales în anii 1970 a dus la experimente cu masini cu baterie, motoare Diesel, masini cu gaz sau cu energie solara si masini hibride, care utilizeaza atât energie electrica (în orase) cât si gazolina/benzina (în calatorii mai lungi). Alte inovatii care economiseau combustibil erau injectia de combustibil, reducând cu pâna la 20% consumul de gazolina/benzina, reducerea greutatii corpului masinii prin utilizarea aluminiului si a materialelor plastice; constructia aerodinamica a corpului masinii cu o rezistenta redusa a aerului. Desi o masina medie din SUA facea mai putin de 43 km cu 3-3,5 l de gazolina/benzina în 1995, în acelasi an Greenpeace a produs un autoturism ce parcurge peste 100 Km cu 3-3,5 l.

O inovatie importanta a introdus convertoare catalitice pentru a oxida gazele de esapament. S-au dezvoltat si microprocesoare pentru masurarea temperaturii, vitezei motorului, presiunii si continutul de oxigen si de dioxid de carbon a gazelor de esapament si reajustarea motorului în functie de acesti factori. În 1992, General Motors si Ford si-au unit fortele pentru a dezvolta un acumulator pentru propulsia autovehiculelor nepoluante.

S-au alocat 130 milioane dolari pentru cercetari în proiectul de patru ani, aceeasi suma adaugând Departamentul de Energie al SUA.

Astazi, o masina tipica de familie are o constructie metalica a corpului în care panourile, întarite adecvat, sustin solicitarile drumului prin suspensii anterioare si posterioare independente, cu scaune asezate pe distanta dintre axe pentru confort. Este de obicei actionata de un motor cu benzina, un carburator amestecând benzina cu aerul pentru introducerea în cilindrii motorului (de obicei 4 sau 6), iar motorul este de obicei racit cu apa.

De la motor energia se transmite printr-un ambreaj la o cutie de viteze cu 4 sau 5 viteze. Prin ambreaj soferul întrerupe legatura între motor si cutia de viteze în timp ce schimba viteza. De acolo, la o masina cu motor în fata si cu tractiune pe rotile din spate energia actioneaza un arbore de transmisie conectat la angrenajul diferential, care antreneaza rotile din spate. Masina cu motorul în fata si antrenare prin rotile din fata are ambreajul, cutia de viteze si tractiunea finala încorporate în unitatea motorului. Tot mai multe masini performante au tractiune pe patru roti conferind o foarte buna tinuta de drum în conditii umede si de înghet. Constructia aerodinamica si spoilerele îmbunatatesc si ele tinuta de drum. Motoarele Diesel de înalta performanta s-au raspândit în rândul autoturismelor particulare.

S-au facut mai multi pasi pentru a reduce traficul în orase. Pentru a descuraja oamenii sa-si lase masinile în zone interzise parcarii, unele autoritati au o politica de blocare a rotilor. Se monteaza cleme speciale pe rotile masinilor parcate neregulamentar, iar soferii trebuie sa plateasca pentru înlaturarea lor, pentru deblocare asteptându-se un timp îndelungat. Alti soferi considera însa sa riste si se parcheaza ilegal pentru un timp scurt. Însa prin montarea clemelor masinile ramân adesea pe loc un timp îndelungat, sporind problema drumurilor supraîncarcate. Alta solutie este ca autoritatile sa transporte autovehiculele ilegal parcate la un depozit de masini, unde proprietarii trebuie sa plateasca pentru a le recupera. Circulatia dintr-o zona poate fi eliminata blocând-o în fata autovehiculelor, transformând-o în zona pentru pietoni, în timp ce proeminentele “calmeaza” traficul, incetinindu-L pentru ca drumurile sa fie mai sigure.

Semafoarele de circulatie la intersectii previn accidentele, permitând curgerea traficului pe o singura directie în acelasi timp. Asemenea lumini pot fi controlate de contacte acoperite cu cauciuc, actionate de autovehicule pe masura ce se aproprie de intersectii. Adesea pietonii pot opri traficul prin butoane pentru a trece drumul în siguranta. Dar sistemele moderne de lumini în circulatie fac mai mult decât sa previna accidentele. Desi functioneaza prin oprirea traficului, sistemele de control sunt concepute astfel încât sa întrerupa cât mai putin fluxul circulatiei, pentru a evita aglomerarea. Acesta se obtine prin utilizarea unui sistem computerizat pentru a lega succesiunea de schimbari ale semnului de la o intersectie cu cele de la urmatoarea. S-ar putea ca un automobilist sa astepte la un set de lumini, dar conducând cu o viteza corespunzatoare, masina ar trebui sa ajunga la semafoarele urmatoare când acestea sunt pe verde. S-a demonstrat ca sistemele computerizate de control al circulatiei au redus timpul deplasarilor cu aproape 20%. De asemenea, s-a redus consumul de combustibil deoarece soferii pot mentine motoarele la o turatie redusa si constanta. Când traficul era redus, condusul era o placere dar aglomerarile pe unele trasee o fac în prezent extrem de stresanta pentru multi soferi. Iar stresul poate cauza accidente.

Constructorii de masini moderne încearca sa reduca acest stres facându-l pe sofer sa se simta în siguranta si cu control absolut asupra autovehiculului. Scaunele sunt confortabile, capul soferului este rezemat si un sistem eficient de suspensie amortizeaza gropile si proeminentele, calatoria fiind linistita chiar si pe terenuri accidentate. Izolarea fonica a interiorului masinii reduce zgomotul provocat de vânt si de roti, si un sistem de încalzire/ventilatie si o conditionare constanta a aerului pastreaza o temperatura placuta. Senzori electronici monitorizeaza performanta motorului, pentru a confirma ca totul este în ordine sau sa atraga atentia asupra posibilelor defectiunii. Sistemele complet automate la unele autovehicule pot chiar sa preia controlul autovehiculului, mentinând o viteza prestabilita.

Deoarece masinile sunt acum mult mai usoare, energia lor cinetica este mai mica la orice viteza. Deoarece energia care provoaca daune într-o ciocnire este mai mica, siguranta este îmbunatatita. Fata si spatele autovehiculelor sunt adesea construite astfel încât sa se sifoneze într-o tamponare, absorbind o mare parte din energie. Iar centurile de siguranta, scaunele pentru copii, pernele de aer si barele de impact lateral previn zdrobirea calatorilor sau azvârlirea lor prin parbriz. Ciocnirile pot fi evitate prin utilizarea sistemelor de frânare antiblocare (ABS) si a sistemelor de prelucrare a imaginii. Campaniile pentru prevenirea condusului (ilegal) în stare de ebrietate si testele aleatorii de respiratie ajuta la sporirea sigurantei în conducere.