Analiza mixului de marketing la firma SA Vel Pitar SA

INTRODUCERE

Promovarea tot mai largă în practica economică contemporană a concepţiei de marketing, îmbogăţirea continuă a arsenalului său de procedee şi tehnici de lucru, afirmarea marketingului pe planul teoriei economice, la dezvoltarea căreia îşi aduce o substanţială contribuţie – sunt tot atâtea premise ale constituirii marketingului în disciplina ştiinţifică autonomă, cu un loc special în familia disciplinelor ştiinţifice economice. Conceptul de marketing cât şi abordarea de marketing a unor probleme economice concrete exclud empirismul, mijloacele meşteşugăreşti, ele sprijunindu-se pe cele mai noi cuceriri ale unui şir lung de discipline ştiinţifice, începând cu ramuri ale unor ştiinţe pozitive şi terminând cu domenii ale ştiinţelor umanistice.

În învăţământul economic din ţara noastră, disciplina „Marketing” este relativ tânără, ea fiind introdusă pentru prima data în anul universitar 1971-1972. Dar actualitatea problematicii sale pentru condiţiile societăţii noastre, importanţa cunoştinţelor de marketing pentru activitatea practică a economiştilor din prezent şi viitor, explică consacrarea acestei discipline în programul de învăţământ al facultăţilor cu profil economic.

Astfel, datorită schimbărilor produse în societatea românească, în ultimii ani se observă o schimbare şi în mentalitatea firmelor producătoare, acestea înţelegând că pe viitor trebuie să se orienteze spre consumatori, obiectivul de bază al activităţii lor devenind satisfacerea nevoilor consumatorilor. Maximizarea satisfacţiei consumatorilor reprezintă cheia succesului în afaceri. Atingerea unui astfel de obiectiv se poate realiza pe mai multe căi: produse corespunzătoare cererii, la un preţ favorabil şi informaţii puse la dispoziţie de către firmă. Cumpărătorul trebuie să aibă posibilitatea de a alege din sortimentul oferit produsul potrivit în calitatea şi cantitatea dorită, la locul şi în momentul în care are nevoie de el.

Rezolvarea acestei probleme aparent simple presupune existenţa unei politici de distribuţie bine conturată, care să cuprindă decizii cu privire la structura sistemului de distribuţie, la participanţii acestui sistem, decizii privind măsura în care firma producătoare se va implica direct în procesul de distribuţie şi modelele prin care va motiva ceilalţi participanţi ai sistemului în vederea unei conlucrări armonioase.

Deşi cumpărătorul percepe asigurarea combinaţiei „ produs - loc - timp potrivit" ca sarcină a vânzătorului final, aceasta poate fi realizată numai printr-o colaborare strânsă a tuturor participanţilor sistemului de distribuţie, fiecare având un rol bine determinat în cadrul procesului de distribuţie. Pentru a asigura o satisfacere deplină a cererii şi un profit cât mai ridicat, firma trebuie să-şi creeze un sistem de distribuţie performant la nivelul pieţelor pe care acţionează.

CAPITOLUL I

POLITICA DISTRIBUŢIE, COMPONENTĂ A MIXULUI DE MARKETING

1.1. Rolul distribuţiei în mixul de marketing

Economia de piaţă reprezintă acel tip de economie în care piaţa şi concurenţa hotărăsc ce bunuri şi servicii se produc, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor şi serviciilor şi în care, în general, piaţa, cu legităţile ei, joacă rolul decisiv în reglarea întregii activităţi economice din societate.

Activitatea economică a oricărei întreprinderi se finalizează în bunuri sau servicii destinate pietei (interne sau externe). În calitate de furnizor (vânzător) al acestor bunuri sau servicii, întreprinderea are relaţii permanente cu piaţa, concomitent, ea intervine pe piaţă şi în calitate de beneficiar (cumpărător) pentru bunurile şi serviciile necesare organizării şi desfăşurării propriei activităţi. Modul cum întreprinderea, în această dublă ipoteză, se integrează în relaţiile de piaţă este hotărâtor pentru întreaga sa activitate, pentru dimensiunile, structurile şi, în ultimă analiză, eficienţa acestei activităţi.