Analiza Pieței Condimentelor

I. Marketingul. Politica de produs. Mix-ul de marketing

O definiţie corectă sau cel puţin cât mai aproape de real este cea dată de Philip Kotler: „Marketingul este un proces social şi managerial prin care grupurile şi indivizii obţine ceea ce le trebuie şi ceea ce doresc prin crearea şi schimbul de produse sau valori cu alte grupuri şi indivizi.”

Marketingul a fost întotdeauna variabil, atât în ceea ce priveşte aspectul academic cât şi cel conceptual în organizarea şi gestionarea lui în cadrul firmelor. În multiplele sale dimensiuni, numit cultura organizaţională axată pe satisfacerea clienţilor, strategia sa de afaceri determină segmentare, orientare, poziţionare şi dimensiunile sale specifice care cer stimulare, inclusiv în materie de promovare şi de stabilire a preţurilor, acestea influenţează performanţele în afaceri şi financiare în mai multe direcţii.

Este atât de strâns legat de mediul de afaceri care provoacă schimbări în orice parte a societăţii şi inevitabil are un impact asupra pieţei şi în influenţa marketingului în cadrul firmei.

Manualele de marketing au fost rapid depăşite. Evaluări instantanee al rolului marketingului în orice particularitate evidenţiază faptul că în timp se uita natura dinamică a disciplinei şi relaţiile ei în schimbarea organizaţională a mediului.

De asemenea, aruncând privirea peste o singură parte a marketingului, pot rezulta aprecieri pozitive sau negative a influenţelor pe care le-a suferit marketingul în timp. Printre importantele motive ale modificării suferite de marketing sunt incluse: dezvoltări rapide ale telecomunicaţiilor şi alte forme ale tehnologiei informaţiei, globalizarea şi creşterea presiunilor competitive, reducerea şi distrugerea birocraţiei în căutarea unei eficienţe mai mari, revoluţia Internetului, incluzând boom-ul e-commerce, încheierea unor parteneriate strategice cu vânzători sau alţi furnizori de resurse care să conducă la organizarea de noi firme.

Politica de marketing a unei întreprinderi reprezintă viziunea globală a evoluţiei viitoare a activităţii ei pe baza căreia sunt definite şi clarificate obiectivele esenţiale pe o perioadă lungă şi regulile generale, principiile directoare spre care conduc aceste obiective.

Politica de marketing specifică firmei se referă la obiective şi principii pentru domeniile specifice marketingului care sunt produsele, distribuţia, activităţile promoţionale şi preţurile, având drept obiectiv orientarea în perspectivă a deciziilor cheie referitoare la fiecare sector al activităţii de marketing.

Modul concret în care firma concepe dezvoltarea activităţii sale, direcţiile şi acţiunile practice, concretizează politica de marketing a întreprinderii. Ea determină stilul propriu de abordare şi de rezolvare a problemelor întreprinderii şi reuneşte strategiile şi tacticile aferente. Deci politica de marketing cuprinde obiectivele specifice întreprinderii şi opţiunile acesteia privind modalităţile concrete de atingere a acestor obiective.

Materializarea strategiei de piaţă şi, implicit, promovarea unei politici de marketing presupun iniţierea unor acţiuni practice, precum şi antrenarea unor eforturi – materiale, financiare şi umane – pentru desfăşurarea lor. Din resursele pe care le are la dispoziţie, întreprinderea are posibilitatea realizării unei palete relativ largi de combinaţii, astfel încât în limitele profilului în care este specializată, activitatea acesteia să dobândească concretizări diferite.

„Mix-ul de marketing poate fi definit ca un instrument de realizare a politicii de marketing a firmei, care constă dintr-o combinaţie unitară a diferitelor variabile de marketing, în patru domenii distincte: produs, preţ, distribuţie şi promovare. Profesorul american Philip Kotler consideră că mix-ul de marketing reprezintă „diferite niveluri aferente deciziilor de marketing ale întreprinderii la un moment dat”.”

Borden a enunţat mix-ul de marketing prin doisprezece componente principale: produsul, preţul, distribuţia, forţa de vânzare, publicitatea, relaţiile publice, marca, vânzarea personală, publicitatea plătită, promovarea vânzării, ambalarea, display-ul.

Ulterior, Mcarthy a redus mix-ul la patru componente: produsul, preţul, distribuţia şi promovarea; această clasificare este folosită cel mai des în literatură.

Prin produs este exprimat ansamblul coerent de avantaje în favoarea consumatorului. Produsul este definit ca fiind un ansamblu de elemente atât materiale, cât şi nemateriale: numele şi marca; ambalajul şi eticheta; greutatea; gabaritul şi masa; nivelul calităţii; stilul; culoarea; fiabilitatea; mentenabilitatea; serviciile care le însoţesc; imaginea publică a produsului etc.

Preţul este înţeles ca fiind expresia bănească a valorii produsului; acesta trebuie perceput ca un pachet de strategii prin care se decide nivelul şi structura preţului final şi evident el poate stimula sau frâna vânzarea.

Prin distribuţie se înţelege drumul parcurs de produs de la producător până la consumatorul final sau utilizatorul final.

Promovarea este percepută ca totalitatea relaţiilor cu publicul, publicitatea, promovarea vânzării, bugetul promoţional. În zilele noastre se poate vorbi de un mix promoţional.

Bineînţeles că se mai pot distinge şi alte componente ale mix-ului de marketing, dar cele patru sunt folosite cel mai intens, fiecare având o importanţă deosebită, ele permiţând un succes sau insucces în vânzarea produselor.