Analiza Pieței Vinului

1.Produsul

1.1 Scurt istoric al produsului/serviciului la nivel mondial şi naţional.

Vinul este una dintre primele creaţii ale umanităţii; cultura viţei-de-vie şi a vinului se interferează cu istoria omenirii de aproape 7000 de ani. Acestora li se datorează şi descoperirea primelor reacţii chimice, fermentarea şi oxidarea. Strugurele este singurul fruct cu un conţinut bogat de zahăr şi suc abundent care are tendinţa naturală de a fermenta. Arheologii apreciază că la început viţa de vie a fost "sălbatică", cultivarea ei a fost făcută cu aproape 7000 de ani în urmă, iniţial în Caucaz, apoi, în partea dintre Turcia, Georgia şi Armenia de astăzi. Din contră, alţi specialişti apreciază că viţa de vie a apărut acum 9000 de ani Î.Hr., în Asia Mică.

Legenda spune ca Dionysos, zeul vinului, s-a nascut in Thracia, pe meleagurile ce astazi reprezinta teritoriul Romaniei. Dacia a avut o cultura consolidata a vinului. Abundenta bucatelor si faima vinului produs de Daci erau atat de cunoscute si tentante, incat Burebista, regele primului stat Dac centralizat (sec. I BC), a ordonat distrugerea viilor pentru a pune capat invaziilor repetate ale popoarelor migratoare, dupa cum il sfatuise Marele Preot, Deceneu. In timpurile mai apropiate de noi, viticultura romaneasca a cunoscut mai multe perioade distincte, fiecare cu o influentele sale specifice asupra industriei vinului.

Astfel, secolul 19 si inceputul celui de-al 20-lea, pana la Primul Razboi Mondial, au fost caracterizate prin legaturi ample si stranse cu Franta. In sectorul viticol, aceste legaturi au culminat cu ajutorul practic dat de viticultorii francezi, imediat dupa ravagiile produse de filoxera in ultimele doua decenii ale secolului 19. Rezultatul l-a constituit faptul ca replantarile care s-au facut au avut drept sursa vitele nobile aduse din Franta: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, Sauvignon Blanc si altele.

Perioada interbelica a fost caracterizata prin legaturi mai stranse cu Germania si Austria. In perioada comunista (1948-1989), cand apar trei tipuri distincte de organizatii vitivinicole, astfel: institute de cercetare, ferme viticole si centre de vinificatie de stat, precum si ferme cooperatiste, vinurile romanesti reuseau sa cucereasca importante medalii la concursurile internationale in pofida accentului mare pus pe cantitate si mai putin pe calitate. Liberalizarea economiei de dupa 1989 a condus la o suita de schimbari profunde in industria vinului din Romania. Viile apartinand fermelor cooperatiste au fost retrocedate fostilor lor proprietari, fermele viticole si centrele de vinificatie de stat se afla in plin proces de privatizare, iar institutele de cercetare isi redefinesc in prezent rolul lor central in cadrul sectorului vitivinicol reinnoit.

1.2 Gama sortimentală existentă pe piaţa produsului respectiv

Vinurile sunt clasificate în:

- vinuri de masă (consum curent)

- vinuri de calitate

- vinuri speciale.

Vinurile de masă (de consum curent) sunt ușoare, anonime, făra a avea pretenții de identitate de soi sau de podgorie. Tăria alcoolică minimă este de 8,5% în volum.

Vinurile de calitate se obțin din soiuri de struguri cu însușiri tehnologice superioare, cultivate în areale viticole delimitate.

În funcție de nivelul lor calitativ determinat de arealul de producere, soi și tehnologia de vinificație, vinurile pot fi:

- vinuri de calitate cu indicație geografică, denumite și vinuri de calitate superioară (Vs);

- vinuri cu denumire de origine controlată (DOC)

Vinuri de de calitate cu indicație geografică (Vs) - au tăria alcoolică de minim 9,5% vol, cu mențiunea zonei geografice de producere, eventual și denumirea soiului sau a sortimentului. Exportul acestor vinuri poate fi făcut sub denumiri generice similare cum ar fi “Landwein”, “Vin de Pays”, “Country Wine” etc.

Vinuri cu denumire de origine controlată (D.O.C)- aceste vinuri au personalitatea locului de producere, soiului și modului de cultură, iar denumirea de origine este constatată prin tradiție. Tăria alcoolică minimă dobîndită este de 11% vol, iar strugurii din care provin trebuie să aibă un conținut minim în zaharuri de 190 gr/l. Un vin poate purta denumirea de origine controlată numai cu condiția ca denumirea de origine să fie aprobată prin ordin de Ministerul Agriculturii și Alimentației, iar vinificarea, condiționarea, maturarea și îmbutelierea să se facă în același areal.

La rândul lor, vinurile DOC pot fi:

- vinuri de origine controlată (DOC),

- vinuri cu denumire de origine controlată și trepte de calitate (DOC-CMD.CT sau CIB).

Vinurile ce au denumire de origine controlată și trepte de calitate (D.O.C.) reprezintă cea mai înaltă categorie de calitate. Producerea acestor vinuri se face în areale restrânse și după reguli severe.

Acordarea treptei de calitate este motivată de mai mulți factori - continutul în zaharuri, proporția de boabe stafidite, atacul putregaiului nobil - care sunt determinați în primul rând de momentul recoltării.