Analiza SC Domo Retail SA din perspectiva principiilor de merchandising

INTRODUCERE

În tara noastra, aflata într-un stadiu de consolidare a economiei de piata, relatiile noi ale comertului cu producatorii, ca o componenta a mecanismului de piata, sunt în curs formare, pe masura restructurarii aparatului economic si a schimbarii conceptiei care a întrecut raporturile dintre firmele comerciale si consumatori.

Obiectivul principal al tehnologiei comerciale moderne trebuie sa îl reprezinta promovarea cifrei de afaceri a firmei, rationalizarea costurilor de circulatie, cresterea profitabilitatii.

Un rol important în procesul de perfectionare a tehnicii si tehnologiilor comerciale si a sistemului de organizare din cadrul comertului îl are aplicarea progresului tehnic, care are drept finalitate cresterea eficientei muncii, ca mijloc principal de adaptare a activitatii comerciale la cerintele distributiei rapide si eficiente a productiei.

Progresul tehnic, în comert, este impus si de schimbarile pe care le-a adus în activitatea de management, marketing si în alte domenii - tehnica moderna a comerciantilor si informatica. Totodata, într-o economie de piata moderna, maximizarea rentabilitatii este criteriul fundamental al deciziilor firmelor de angajare a cheltuielilor de organizare a productiei, de extindere sau restrângere a acestora.

Diversitatea firmelor, a proceselor tehnologice care au loc în cadrul acestora, precum si existenta unor legaturi între subsisteme si sectoare de activitate ale firmei au condus la necesitatea aprecierii oricarei firme comerciale printr-un ansamblu de indicatori care se calculeaza, de obicei, pe perioade bine definite de timp, în conformitate cu modul de organizare a sistemului informational privind: costurile, rentabilitatea, cota de piata, cifra de afaceri etc. Calitatea sistemului de indicatori si capacitatea acestuia de a oferi informatiile utile în luarea deciziilor la nivel microeconomic reprezinta conditii esentiale în obtinerea unui diagnostic complex si eficient.

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE CU PRIVIRE LA TEHNICI ŞI INSTRUMENTE DE MERCHANDISING

1.1. Conceptul de merchandising

Merchandisingul a apărut că rezultantă a unor modificări considerabile a principiilor de comercializare, odată cu naşterea „libre-service-ului” (autoservirii), constând într-o serie de acţiuni destinate a valoriza şi anima produsele la locul de vânzare.

Noţiunea de “merchandising” este de origine engleză, reprezentând participiul prezent al verbului “to merchandise”, cu înţelesul de acţiune asupra vânzării. Merchandising-ul este cercetarea dezvoltării vânzării şi utilizării mărfurilor printr-o mai bună prezentare şi publicitate în rândurile cumpărătorilor.

Termenul merchandising sau mercantizare este folosit în ţările Europei de Est, inclusiv în România, pentru a desemna activităţile ce ţin de stimularea vânzărilor la nivelul punctelor de vânzare (POS). Merchandising-ul se încadrează, astfel, în activităţile de “management al categoriilor” în vederea creşterii vânzărilor. Aici sunt incluse şi: designul ambalajelor, modul de aranjare a mărfurilor, creaţia şi amplasarea de mijloace de semnalizare şi promovare a produselor, promoţiile de preţ sau vânzări, evenimentele, prezentarea fizică a produselor, sampling-urile, degustările.

Rolul merchandising-ul este de a găsi soluţii diferitelor probleme cu care se confruntă produsul: alegerea locului unde va fi amplasat acesta în vederea vânzării, cantitatea de produse ce vor fi prezentate în raionul de vânzare, modul de aranjare al acestora, materialul de prezentare utilizat.

Serviciile de merchandising se referă la aranjarea mărfurilor în spaţiul de vânzare al magazinelor, distribuirea de echipamente speciale de expunere a mărfurilor la punctele de vânzare, crearea de pachete promoţionale speciale dintr-un anumit produs, pentru un anumit detailist etc.