Auditarea întreprinderii

INTRODUCERE

Timpul pe care îl traim este caracterizat de ample procese de reforma economica si financiara, ale caror obiective le reprezinta promovarea si implementarea unor metodologii armonizate cu buna practica pe plan european si mondial.

Din acest punct de vedere, auditul este un domeniu de vârf al teoriei si practicii economico-financiare, care se interpune între producatorii si utilizatorii informatiilor, ambele grupari având nevoie de opinia exprimata de auditor în legatura cu atestarea sinceritatii situatiilor financiare, cu confirmarea respectarii prevederilor legale în vigoare, precum si cu respectarea principiilor de performanta manageriala, respectiv economicitatea, eficienta si eficacitatea.

Auditul, respectiv examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a constituit si constituie cheia de baza pentru probitatea si credibilitatea tranzactiilor economice. De aceea, amploarea si complexitatea operatiunilor si tranzactiilor, efectuate de entitatile economice ca si dezvoltarea continua a mediului economic, în care acestea îsi desfasoara activitatile, au determinat în mod hotarâtor si evolutia auditului.

Auditul a pornit de la o corectare specifica a fraudelor în documentele financiar-contabile, a continuat cu aprecierea globala de fidelitate a situatiilor (rapoartelor) emise de entitatile economice si cu analiza critica a structurilor acestora si evaluarea procedurilor utilizate la întocmirea situatiilor, iar în prezent este orientat în mare masura spre evaluarea modului de respectare, de catre managementul entitatilor, a principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in utilizarea resurselor financiare.

Capitolul I.

AUDITUL FINANCIAR CONTABIL - O PROFESIE RIDICATA LA RANG DE ARTA

În literatura de specialitate, evolutia auditului este sintetizata prin prezentarea etapelor semnificative pe care le-a parcurs, astfel:

Prima etapa, cuprinzând perioada de pâna la 1940, se caracterizeaza prin aceea ca obiectivul principal al auditului l-a constituit protejarea patrimoniului împotriva hotilor, reprimarea fraudelor, eliminarea erorilor. Auditul era realizat de profesionisti specializati în audit alaturi de contabili. Lucrarile erau comandate de stat si de actionari.

A doua etapa, cuprinzând perioada de la 1940 la 1970, este reprezentata de un audit care a avut ca obiectiv si atestarea fiabilitatii, sinceritatii si regularitatii situatiilor financiare. Aceasta a fost o perioada de dezvoltare fara precedent a profesiei contabile si a cadrului contabil conceptual, precum si de executare a auditului de catre profesionistii în audit si contabilitate. O influenta deosebita asupra dezvoltarii auditului au avut-o consecintele economice si sociale ale marii crize din 1929  1933, în sensul ca lucrarile de audit erau comandate de state, actionari, banci care solicitau examinarea riguroasa a situatiilor si rapoartelor emise de diverse entitati economice. In aceasta perioada, datorita dezvoltarii profesiei contabile si a influentelor asupra cadrului contabil conceptual, anglo-saxonii dezvolta activitatea de audit pe continentul european.

A treia etapa, cuprinzând perioada de la 1970 pâna în prezent, se caracterizeaza printr-o extindere a obiectivelor si tipurilor de audit. Astfel, apar obiective noi, cum ar fi: atestarea controlului intern; respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii si reguli de evaluare); conformitatea cu reglementarile legale în vigoare. Cei care ordonau auditul erau statele, tertii, actionarii, bancile, întreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionisti de contabilitate si consiliere, organizate ca profesii liberale, independente, societati de expertiza si audit.