Calitatea Mierii de Albine

Capitolul I: Definirea şi obţinerea mierii de albine

Mierea de albine este un produs natural complex, cu o valoare nutritivă ridicată (valoare energetică 315 – 325 kcal/g) şi cu reale însuşiri dietetice şi terapeutice, utilizabilă în alimentaţia tuturor contingentelor de consumatori. Rezultă prin prelucrarea de către albine a nectarului florilor, îmbogăţindu-l cu substanţe proprii. Albinele produc frecvent şi miere de mană, care provine din diverse lichide dulci din plantă, dar nu din floare.

Nectarul este un suc dulce care conţine 70 – 90% apă în care sunt solubilizate: glucoză, fructoză,zaharoză, dextrine, acizi organici, substanţe aromatizante colorante, tanante şi altele.

În procesul de fotositeză plantele transformă CO2 şi H2O, în prezenţa unor enzime, în substanţe organice care au formula generală Cn(H2O)n, numite hidraţi de carbon şi care apar în diferite proporţii în aproape toate părţile componente ale plantelor, inclusiv în nectarul florilor. Unele din aceste substanţe au gust dulce şi mirosuri plăcute, astfel încât sunt adreate şi căutate de către albine. Acestea recoltează nectarul, îl transportă în stup, unde îl prelucrează, căpătând caracteristici noi pentru a putea fi depozitat un timp mai îndelungat în fagure.

Capitolul II: Prezentarea sortimentului

Mierea a fost apreciată pentru toate calităţile sale de-a lungul tuturor civilizaţiilor până în perioada actuală. Aceasta prezintă un interes foarte mare pentru producătorii de miere, pentru cei ce o prelucrează, pentru cei ce o comercializează şi pentru consumatori.

În anul 1949 la Amsterdam s-a înfiinţat Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură APIMONDIA la care s-au afiliat mai multe ţări, printre care şi România.

Mierea se foloseşte în alimentaţie ( 90% din producţie), medicină (veninul de albine, propolisul, lăptişorul de matcă etc.), industria alimentară, cosmetică (polenul, ceara de albine), agricultură (prin polenizarea de către albine a unor plante agricole) etc.

Calităţile nutritive ale mierii sunt date de: compoziţia nectarului, tipul de floare, prelucrarea nectarului în guşa albinelor, etc.

Pe lângă aportul energetic, mierea de albine are şi însuşiri terapeutice prin conţinutul de enzime, vitamine, săruri minerale şi acizi organici. Mierea este indicată în afecţiuni ale aparatului digestiv, hepato-biliar, cardio-vascular, respirator, ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii etc.

Ţările exportatoare sunt Argentina, Mexic, China, Australia, SUA, Canada, Ungaria, România. Ţări importatoare sunt Germania, Elveţia, Anglia, Franţa, Italia, Belgia etc.

Capitolul III: Caracteristicile de calitate ale mierii de albine

Mierea posedă o serie de caracteristici specifice: aspect (fără spumă, fără corpuri străine vizibile), culoare (de la slb incolor până la galben – portocaliu, galben – inchis, rubiniu, galben – brun, brun - închis), miros şi gust (specific mierii, cu aromă mai puţin sau mai mult pronunţată, gust dulce), consistenţă (omogenă, fluidă, vâscoasă, cristalizată).

Caracteristicile ce confera calitatea fizico – chimică a mierii sunt prezentate in tabelul de mai jos: