Campanie publicitară - Bere Guinness

I. PREZENTATREA BERII GUINNESS

Istoria berii Guinness

In ultima zi a lunii decembrie 1759, un tanar hotărât, pe nume Arthur Guinness, a preluat o fabrica de bere veche, ruinată, cu o tehnologie depăşită, situată pe o faşie de pamânt in James’s Streeet din Dublin.

Afacerea a fost luată în concesiune pentru 9 ani la pretul de 45 de lire irlandeze pe an.

Timp de 10 ani, fabrica de bere a lui Mark Rainsford (vechiul proprietar) fusese pe piata, dar cu o notorietate foarte scazuta. Strada era deja plina de alte fabrici similare, toate atrase de zona respectiva datorita rezervelor foarte mari de apa. In Dublin existau la vremea aceea in jur de 70 de fabrici de bere, toate de talie mica.

Fabrica nou-achizitionată de domnul Guinness nu era mai presus. Dar Arthur avea sa schimbe aceasta stare de fapt. Avea 34 de ani. Stia ca produsele acestei industrii aproape domestice erau mai mult decat nesatisfacatoare. Afacerile fabricilor de bere au avut o perioada extrem de nefasta atunci cand au fost introduse legile pentru import care favorizau berea bruna londoneza.

La acea vreme, berea era aproape necunoscuta in zonele rurale, unde ginul si wisky-ul irlandez distilat ilicit erau bauturile alcoolice cele mai la indemana. In ciuda acestui fapt si a calitatii joase a distributiei in marile centre, a fost recunoscut, in mod paradoxal, ca productia de bere – chiar si sub amenintarea constanta a importurilor – a fost probabil cea mai prospera dintre putinele industrii din Irlanada acelor timpuri.

In plus, Arthur Guinness a produs o bere relativ noua pentru Irlanda, care continea malt prajit, ceea ce ii dadea o culoare inchisa caracteristica. Acest tip de bere a fost denumita „porter” (engl. portar, hamal, usier; bere bruna) datorita popularitatii ei printre portarii si docherii din Convent Garden si Billingsgate, Londra. „Porter” aparuse in Londra cu cativa ani inainte si era importata in Dublin in detrimentul berilor locale. Arthur Guinness a fost nevoit intr-un final sa aleaga intre a produce bere neagra sau berea traditionala din Dublin. Luand decizia sa ii bata pe producatorii englezii cu propriile lor arme, Arthur a mizat pe berea bruna (porter). Productia sa a fost atat de fructuoasa incat a inlaturat importurile pe piata irlandeza, a preluat o parte din schimburile englezesti si a revolutionat industria producerii de bere.

Cuvantul „stout” (engl. solid, energic, curajos, tare) a fost adaugat la inceputul anilor 1820 ca un adjectiv pentru substantivul „porter”. „Extra Stout Porter” insemna un sortiment mai tare, mai energic, mai solid. „Stout” a evoluat, transformandu-se in substantiv comun, la fel cum s-a intamplat cu numele de familie Guinness. In 1825, Guinness Stout se putea gasi si in afara granitelor, iar pana in 1838, Guinness’s St. James’s Gate Brewery a devenit cea mai mare fabrica de bere din Irlanda. In 1881, productia anuala a fabricii a depasit un milion de butoaie pe an, iar in 1914, St. James’s Gate era cea mai mare fabrica de bere din lume.

Astazi, Arthur Guinness ar fi fost mandru de St. James’s Gate. Chiar daca nu mai este cea mai mare (totusi ramane cea mai mare producatoare de bere neagra), ea ramane una dintre cele mai moderne.

Guinness este acum produsa in 35 de tari din lume, dar berea de peste hotare trebuie sa contina o aroma produsa la St. James’s Gate. Asa ca principiile de productie specifice lui Arthur persista in fiecare dintre cele 10 milioane de pahare de Guinnes care sunt savurate in fiecare zi in toata lumea.

Compozitia

Guinness Stout este facuta din patru ingrediente naturale: apa, orz, hamei si drojdie. Orzul este prajit pentru a da berii culoarea inchisa si gustul ei caracteristic. Impotriva reputatiei pe care o are printre cei care nu prefera Guinness, aceea de „pranzul la pahar” sau „paine lichida”, Guinness contine numai 1460 kj/l, mai putin decat echivalentul de marime pentru laptele smantanit sau sucul de portocale. Chiar daca in aparenta pare o bere neagra, energizanta si greoaie, Guinness este de fapt destul de slaba pentru un stout si poate fi savurata in combinatie cu majoritatea mancaruril. Bautorii inraiti de bere stout sustin ca, in comparatie cu alte beri din aceasta categorie, este foarte apoasa.

Guinness Draught contine nitrogen (N2) si dioxid de carbon (CO2). Nitrogenul , spre deosebire de dioxidul de carbon, nu se dizolva in apa, lucru care permite berii sa fie pusa sub mare presiune fara a face spuma. Inalta presiune este necesara pentru a face ca berea sa fie scoasa prin niste orificii fine printr-un robinet, ceea ce cauzeaza „valurile” caracteristice. Finetea berii Guinness se datoreaza aciditatii reduse, iar cremozitatea gulerului este cauzata de efectul de „val”. „Original Extra Stout” are un gust diferit, deoarece contine numai CO2 s si este mai acida.