Caracteristicile Marketingului Serviciilor în Domeniul Telefoniei Mobile

Surse de informare

1. Apariţia şi dezvoltarea serviciului de telefonie mobilă

Evoluţia Marketingului în cadrul acestui serviciu.

Telefonia mobila este copilul minune al tehnologiilor, la îndemâna tuturor. Ca Prâslea cel Voinic, crescând intr-un an cat alţii in şapte, piaţa telefoniei mobile afişează cifre care ar putea sa facă sa pălească de invidie orice alt sector. Azi, sunt mai mulţi abonaţi la telefonia mobilă decât la cea fixă. Iar aparatele au devenit concentrate de informaţie si divertisment: dincolo de funcţia de bază, a telefona, terminalele sunt unelte complete de comunicare. Astăzi, este posibil de pe un telefon mobil accesul la Internet si la o multitudine de resurse, ca şi vizionarea programelor de televiziune, localizarea celor mai apropiate restaurante sau magazine care ne interesează, precum si funcţia de aparat foto, servind la imortalizarea momentelor cele mai frumoase sau surprinzătoare.

La baza unui asemenea succes într-o perioadă atât de scurtă, respectiv ultimii 10-15 ani au stat o multitudine de factori, în ierarhia cărora primul loc îl ocupă progresul tehnico-ştiinţific. Dezvoltarea tehnologiilor digitale care stau la baza telefoniei mobile, au transformat acest sector într-unul foarte atractiv pentru investiţii, generator de profituri mari cât şi a creat necesitatea oamenilor de a întreţine convorbiri telefonice în orice loc nefiind dependent de aparatul fix cu cablu. Dezvoltarea socio-economică a dus la majorarea veniturilor populaţiei, crescând astfel puterea lor de cumpărare. În rezultat posibilitatea oamenilor de a beneficia de telefonia mobilă s-a transformat dintr-un lux într-o necesitate.

Totul a început încă în anul 1946 când firma americană AT&T Bell Labs a lansat pe piaţă primul telefon mobil cât şi un model destinat maşinilor, care era o combinaţie dintre telefon şi radiotransmiţător, şi permitea să facă apeluri telefonice. Ca şi în cazul multor inovaţii, lipsa experienţei se materializează în multe neajunsuri precum: greutatea aparatului(circa 12kg), zonă slabă de acoperire, nu se putea vorbi concomitent, etc.

Până în anii '60 nici o companie nu îşi asuma responsabilitatea efectuării unor cercetări în domeniul dat fiindcă se considera foarte costisitor şi puţin rentabil. Anume în această perioadă se include în domeniului dat şi compania Motorolla, care paralel cu AT&T au efectuat cercetări intense circa 10 ani. În aprilie 1973 inginerul Martin Cooper a efectuat primul apel telefonic dintr-un mobil de primă generaţie care a stat la baza modelelor de telefoane comerciale, şi practic în acest moment a început o nouă epocă în domeniul telecomunicaţiilor. În elaborarea acestui model au fost cheltuiţi circa 100 mln $, sumă astronomică pentru perioada dată. Cu toate acestea modelul avea încă unele dezavantaje – era destul de voluminos, avea 25 cm şi cântărea cam 1kg. Până la apariţia primului model comercial au mai trecut încă 10 ani, pe 6 martie 1983 a intrat pe piaţă primul telefon mobil comercial sub denumirea DynaTAC 8000X, care avea preţul de bază – 3995$!!! un preţ colosal pentru perioada dată. Însă cererea a depăşit cu mult oferta, oamenii fiind nevoiţi să stea în rând ani întregi pentru a obţine telefonul dat. Acesta se explică prin faptul că nu exista un standard unic de recepţie a undelor, şi nu erau încă reglementate juridic frecvenţele disponibile, dar şi nu dispuneau de utilaj modern pentru a suporta intensitatea şi volumul convorbirilor.

Faptul că nu se putea stabili un standard unic de frecvenţă pentru telefoanele mobile a constituit o frână mare în dezvoltarea acestui sector. Dacă s-ar fi găsit soluţia mai rapid, sectorul telefoniei mobile ar fi putut avea o dezvoltare încă în anii 60 – 70 şi nu o stagnare.

Primul standard a apărut abia în 1981 în 5 ţări nord europene(Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, Islanda) care au elaborat standardul NMT(Nordic Mobile Telephone) care lucra la frecvenţa 450 Mhz. Acest standard a cucerit multe ţări europene şi din Asia şi în 1985 în baza lui a apărut NMT 900 Mhz care a permis lărgirea capacităţii de prestare a serviciului de telefonie mobilă. După aceasta au început să apară standarde similare în diferite ţări.

Aceste standarde sunt analogice, deoarece au la baza acelaşi sistem de funcţionare la frecvenţe între 450 – 900 Mhz, ele sunt atribuite primei generaţii de sisteme telefonice mobile şi conţineau un şir de dezavantaje ca: încărcare limitată a frecvenţelor, semnal distorsionat din cauza altitudinii geografice, imposibilitatea de a apela în reţele din alte ţări, etc. Pentru a atenua aceste dezavantaje în 1982 s-a format o comisie specială europeană, Groupe Special Mobile, cu scopul să stabilească un standard european unic pentru telefonie mobilă, fiindu-i acordată frecvenţa 900Mhz. În anul 1991 a intrat în vigoare noul standard GSM(Global Sistem for Mobile Communications) care a cucerit toată Europa şi multe ţări din lume. În această perioadă şi alte ţări introduc noi standarde SUA – D-AMPS ori ADC, Marea Britanie – DCS-1800, Japonia – JDC, etc. În această perioadă începe proiectarea noilor standarde care deja sunt astăzi pe larg folosite, în special este vorba de CDMA care a fost introdus şi la noi în Moldova dar în cadrul telefoniei fixe. Pentru perioada din prezent se stabileşte un nou standard pentru telefoanele mobile de 3G.