Cercetare de Marketing

1. Analiza macromediului

1.1 Mediul politic

1.1.1 Mediul politic internaţional

1.1.1.1 Tipuri de guvernări şi impactul lor asupra industriei audiovizualului

1.1.1.1.1 Sistemul democratic şi impactul său asupra industriei audiovizualului

În modelul democratic drepturile individului sunt prioritare, democraţia presupune existenţa unor valori de bază, cum ar fi: libertate, dreptate şi egalitate în. Într-o societate democratică indivizii nu pot urmări permanent acţiunile instituţiilor politice şi administrative, astfel că aceştia transmit aceste atribuţii sectorului mass-media. Acesta din urmă controlează activitatea Puterii, în interesul cetăţeanului, acţionând ca un „câine de pază” („watch-dog”): observând nereguli, ea va informa publicul; iar acest lucru va duce la crearea unei opinii publice adversative şi va permite exercitarea unor presiuni asupra Puterii. În aceste condiţii presa se manifestă ca a patra putere în stat, prin puterea de a mobiliza masele prin informare permanentă.

Informând publicul, mass-media exercită, inevitabil, o acţiune educativă: contribuie la formarea conştiinţei civice şi la constuirea individului cetăţean, fără de care viaţa democratică este imposibilă. Astfel, impactul pozitiv pe care îl are sistemul decromatic asupra industriei audiovizualului derivă din puterea pe care şi-a creat-o mass-media în condiţiile pe baza principiilor bază promovate de acest sistem; în plus economia de piaţă dezvoltată pe liberul schimb a atras după sine dezvoltarea industriei mass-media.

Impactul negativ asupra industriei audiovizualului din partea sistemului democratic derivă din dezavantajele acestui regim politic, astfel există posibilitatea: apatiţiei unui aparat birocratic prin distibuţia de posturi publice în scopul recrutării sau fidelizării clientelei publice; extinderii corupţiei şi necesitatea ocultării ei, ceea ce poate împinge sistemul comunicării politice către disimulare, către minciună.

1.1.1.1.2. Sistemul comunist şi impactul său asupra industriei audiovizualului

Din perspectiva comunismului, presa nu poate fi altceva decât o armă a Puterii, dotată cu misiuni şi sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor pentru îndeplinirea unor obiective politice şi economice, combaterea duşmanilor, preamărirea realizărilor regimului. Presa este concepută ca un ca o formă de exercitare şi de legitimare a puterii., ca un instrumenmt al propagandei, menit să modeleze gândirea şi comportamentul indivizilor.

Controlul asupra mass-mediei se poate realiza „în amonte”, prin stăpânirea tuturor resurselor implicate în producţia de publicaţii şi programe audiovizuale şi „în aval” prin controlarea mesajelor mass-media înainte de difuzarea lor. Regimul comunist se caracterizează prin distribuţia centralizată a resurselor: un grup redus de oameni monopolizează controlul asupra diferitelor categorii de resurse şi fixează criteriile de distribuire conform intereselor specificate. Impactul negativ şi consecinţele aferente sistemului comunist sunt: cotele de hârtie fixate prin planurile anuale limitează producţia de ziare şi reviste la tirajele stabile de Putere şi anulează posibilitatea apariţiei unor publicaţii alternative; alocarea unor resurse financiare reduse pentru mobilitatea jurnaliştilor conduce la restrângerea sferei lor de activitate.

Sistemele comuniste se caracterizează printr-un control extraordinar de sever asupra celei mai importante resurse a mass-media: informaţia. Prin monopolizarea informaţiei. Puterea crează şi distribuie o entitate bastardă, amestec de adevăruri parţiale şi minciuni credibile, de real şi iluzoriu, de spus şi prepus – acest produs hibrid este informaţia oficială.

În sistemul comunist ziariştii erau obligaţi să scrie şi să vorbească despre ceva diferit de ceea ce trăiau şi vedeau în peregrinărilor lor zilnice, să prezinte o falsă realitate a reuşitelor, a progreselor, a bunăstării, a adeziunii şi mobilizării maselor.

Accesul la informaţii este posibil numai prin intermediul instanţelor stabilite de Putere: comitete de propagandă, agenţii de presă de stat, documente oficiale, şedinţe, congrese. Acestea ofereau mereu date filtrate, reorganizate, cu valoare propagandistică, nu informativă.

Controlarea informaţiei conduce la generalizarea caracterului planificat al activităţii mass-media.

Audiovizualul în sistemul comunist – acest model construit pe ideea unui control integral asupra sistemului mass-media, nu a condus niciodată şi nicăieri la stăpânirea totală a fluxurilor de mesaje puse în circulaţie de către presă. Existenţa publicaţiilor şi a programelor audiovizuale alternative, apariţia unor voci disidente şi, mai ales, dezvoltarea tehnicilor de comunicare întemeiate pe dublul discurs au dovedit imposibilitatea transpunerii în practică, chiar şi în condiţiile celei mai cumplite dictaturi, a acestui model.

Prezenţa şi existenţa elementelor enumerate mai sus pot fi privite ca „oportunităţi create” de sistemul comunsit asupra industriei audiovizualului. Astfel, modelul comunist nu trebuie privit din perspectiva proceselor complexe de negocieri care legau mai multe tipuri de centre de interes: a) aparatul puterii, preocupate de re-producerea sistemul şi de supravieţuirea în funcţii de conducere; b) instituţiile de presă, dominate de strategii de adaptare şi de menţinere a sistemului de lucru birocratic (şi comod); c) jurnaliştii, pendulând între un comportament oficial absent - obedient (cel de „birocraţia adevărului”) şi un comportament mai activ, în alte sfere ale vieţii culturale; d) publicul, cu tehnicile sale de evadare din discursul oficial şi de interpretare „printre rânduri” a tuturor mesajelor mass-media.

1.1.1.2 Sistemul democratic vs sistemul comunist. Aspecte favorabile şi nefavorabile

În condiţiile sistemului democratic, în numele dreptului la informare şi al interesului maselor de oameni, politicul încearcă să seducă publicul – nu-l poate controla aşa cum se întâmplă în cazul sistemului comunist. Seducţia pe care o aplică politica democratică este bazată pe o logică de captare, care transformă informaţia în spectacol prin intermediul unui univers de credinţe.

Conform sistemului democratic, diametral opus celui comunist – mass-media nu contribuie numai la circulaţia ideilor şi a informaţiilor, ci şi la controlarea Puterii.

Politica comunistă foloseşte televiziunea ca mijloc de manipulare a populaţiei, astfel controlul este deţinut de stat, astfel încât populaţia primeşte informaţii controlate şi deformate.

Sistemul democratic presupune: libertate, dreptate şi egalitate în principii. Astăzi lumea politică este prezentă pe micile ecrane în fiecare zi, iar mass-media face ca scena politică să fie vizibilă şi observabilă, transformă evenimentele zilnice în acţiuni.

Aspectele favorabile, dar şi cele nefavorabile ale celor două sisteme politice au fost prezentate la capitolele ce vizează impactele pe care le au aceste asupra industriei audiovizualului.