Comportamentul consumatorului de cafea

MOTTO:

„Cafeaua trebuie sa fie neagră ca noaptea, tare ca moartea,dar dulce ca iubirea”

Pentru mulţi face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Dimineaţa ne trezim cu ea, ne completează prânzul, ne ţine trezi după-amiaza, ne întovarăşeşte la conversaţia de după-amiază şi ne întâmpină din nou seara, acasă.

O ceaşcă de cafea poate fi prilej de întâlniri mondene, vizite amicale şi invitaţii în oraş. Oriunde am bea-o, însă, obiceiurile noastre sunt prezente. Unii bem cafeaua repede, aproape fierbinte, de parcă ne-ar zori cineva, alţii o lungim câteva ore, până se răceşte bine, ca să o savurăm câte puţin. Fără zahăr, pentru a-i simţi mai bine aroma, ori dulce-miere, ca pe o prăjitură.

Pe lîngă gustul şi mirosul îmbietoare, cafeaua este pentru mulţi un adevărat ritual - de la preparare până la cum, când şi unde o serveşti. În zilele toride un caffee frappe pe o terasă retrasă poate fi tot ce îţi doreşti, iar dimineaţa, când de abia deschizi ochii, o cafea proaspătă este exact ceea ce ai nevoie ca să te hotărăşti să te dai jos din pat. Cu prietenii stai de vorbă la o cafea şi tot aşa, dacă te gandeşti cu atenţie la momentele unei zile, ele sunt marcate într-un fel de băutura miraculoasă, care îţi face în permanenţă cu ochiul din cana preferată.

Iată de ce, un studiu asupra felului cum ne comportăm atunci când cumpărăm cafea şi o consumăm, este absolut interesant şi totodată instructiv.

Cap I

Prezentarea produsului

I.1 Date generale despre produs

a) Istorie

Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăşi cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. În Occident, istoria cafelei începe acum trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate păturile sociale încă din vechime.

Prima referinţă la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre băutura misterioasă şi amară cu puteri stimulatoare. Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roşii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment şi nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea şi prin amestecarea cu grăsime animală obţineau o pastă pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.

O istorie apocrifă datând de pe la 1400, povesteşte despre un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate şi energice după ce mâncau fructele roşii care creşteau în tufişurile necunoscute de pe aceste meleaguri. Uimit de comportamentul lor, Khaldi a dus fructele la o mănăstire din apropiere, unde stareţul a fiert fructele în apă. Acesta a obţinut un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alungă oboseala şi somnolenţa.

Cealaltă poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de duşmanii lui să rătăcească prin deşert şi astfel să moară de foame.