Comportamentul consumatorului - vinul Fetească Regală-Jidvei

1.PREZENTAREA PRODUSULUI

Generic-istoria VINURILOR

Asa cum spune legenda, zeul vinului s-a nascut în Tracia, pe teritoriul României de astazi. În aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 î.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atât de vestita, încât marele rege dac Burebista, în dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, în scurt timp, alte vii au fost plantate.

Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani (în anul 106), pe monezile batute în noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii îi ofereau struguri, ca simbol al principalei bogatii a tarii.

În timpuri mai recente, evolutia industriei vinului din România a fost influentata de catre patru momente importante din istoria tarii:

1. strânsele legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19,

2. strânsele legaturi cu Germania si Austria din perioada interbelica,

3. instaurarea comunismului în 1948,

4. liberalizarea economica de dupa 1989.

România a întretinut strânse legaturi cu Franta de-a lungul secolul 19: cultura franceza, educatia si ingineria erau foarte apreciate, iar franceza era limba uzuala pentru cei educati. În momentul în care filoxera a lovit podgoriile românesti, era normal ca viticultorii de aici sa ceara asistenta tehnica si ajutor practic colegilor lor francezi. Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de provenienta franceza, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietatile respective sunt cultivate în România de mult mai mult timp ca în restul tarilor din estul Europei.

O alta consecinta a schimbarii de orientare, în favoarea Germaniei si Austriei, în perioada de dintre cele doua razboaie, a fost introducerea pe piata româneasca a spritului: vin ce se bea acompaniat de apa minerala. Si astazi, în România, spritul este un mod foarte popular de a bea vinul, de aici rezultând si preferinta consumatorilor (dar si a producatorilor) români pentru vinurile albe seci, din moment ce acestea dau cel mai bun sprit.

În timpul perioadei comuniste au fost dezvoltate trei genuri de societati producatoare de vin:

• statiunile de cercetari viticole,

• intreprinderi de stat pentru industrializarea vinului

• si cooperative agricole, legate într-un fel sau altul de intreprinderile de stat.

Liberalizarea economiei românesti, de dupa 1989, nu a afectat societatile de cercetare din domeniul viei si vinului; pe de alta parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar intreprinderile si societatile vini-viticole de stat au fost deja privatizate.

Săpăturile arheologice efectuate în Moldova au demonstrat că populaţia băştinaşă a cultivat viţa de vie încă din sec. VII-VI p. Ch. Pe atunci, pe ţărmurile Mării Negre şi Mării Azov, în deltele râurilor Nistru, Dunărea şi Bugul de Sud au fost înfiinţate colonii greceşti care făceau comerţ cu populaţia autohtonă. Datorită condiţiilor pedo-climaterice favorabile, viţa de vie s-a răspândit pe larg peste hotarele coloniilor greceşti şi a trecut la popoarele băştinaşe, mai întâi la sciţi şi mai târziu la geto-daci. Iar vinificaţia a fost tot timpul alături de cultivarea viţei de vie şi se perfecţiona o dată cu dezvoltarea societăţii.

La începutul secolului al II-lea, când teritoriul Moldovei se afla în componenţa Imperiului Roman, cultura viţei de vie a căpătat o largă răspândire datorită sortimentului variat de struguri adus de la Roma. După aceea perioadă de înflorire a vinificaţiei, ramura viti-vinicolă a Moldovei a cunoscut etape grele legate de invazia barbarilor în secolul al III-lea, apoi în perioada ocupaţiei otomane.

După 1817, viticultura şi vinificaţia au căpătat o vastă dezvoltare şi au cunoscut o perioadă de înflorire. Este suficient să menţionăm că în 1887 suprafaţa viilor în Basarabia a atins cifra de 140 000 ha, iar soiurile de bază erau în temei de origine franceză: Aligote, Cabernet-Sauvignon, Pinot franc, Pinot blanc, Pinot gris, Gamay freo, din care se preparau vinuri de calitate înaltă. Însă după răspândirea filoxerei, în 1875, orientarea viticulturii s-a schimbat radical şi o dezvoltare largă au căpătat soiurile de hibrizi (80% din toate suprafeţele cu vii în 1937). Abia în anii 60—70 ai secolului al XX-lea soiurile europene de calitate au ocupat locul cuvenit în viticultura Moldovei (85% din suprafaţa totală în 1990). Dar istoria viticulturii şi vinificaţiei este legată nu numai de cifrele suprafeţelor de plantaţii de vii, ci şi de frumoase legende despre apariţia vinului şi rolul lui în istoria diferitelor popoare, mai ales a grecilor şi romanilor. Aşadar, băuturile alcoolice sunt cunoscute încă din antichitate.

De o mare popularitate se bucură vinul. Multe legende şi datini străbune sunt legate de originea lui. În mitologia antică protectorul viei şi vinului era zeul Dionisos, numit şi Bacus sau Bacchus. În acele timpuri se preţuia mult băutura îmbătătoare din struguri, fiind considerată cel mai nobil şi sfânt dar ceresc. În cinstea băuturilor din struguri se compuneau şi se cântau imnuri, iar omul ce gusta această băutură era considerat prezicător: Dumnezeu vorbeşte prin el.

La grecii antici întâlnim diverse opinii despre vin. Locuitorii Spartei, bunăoară, socoteau vinul ca ceva degradant, alţii, cu toate că dispreţuiau beţia, organizau din când în când bacanale. Totodată, apar diferite versiuni despre originea plantei din care se obţine vinul. Conform uneia, Bacus, găsind un lăstar mic de viţă, a dorit să-1 răsădească într-un craniu de pasăre, însă pe drum planta a început să crească atât de repede încât a trebuit să găsească altă soluţie. Atunci el 1-a sădit într-un craniu de leu, apoi în unul de măgar. Ajungând la Naxos, Bacus a transplantat viţa în sol. Iată de ce oamenii, bând vinul, la început cântă ca păsările, apoi se transformă în lei şi, în cele din urmă, în măgari... După o altă datină, viţa de vie este plantată de Noe şi stropită de Satana cu sânge de oaie, leu, maimuţă şi porc. De aceea, în funcţie de cantitatea consumată, omul poate lua aspectul acestor animale.