Comunicarea în Grup

Motto:

“Oamenii comunică idei, gânduri, stări sufleteşti atât la nivel personal cât şi la nivel profesional. La nivel profesional, comunicarea eficientă măreşte considerabil şansele unei companii să se dezvolte prin oamenii ei. Şi pentru aceasta este nevoie de comunicare sub toate formele ei: comunicare verbală, non-verbală, scrisă şi ascultarea activă. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exista al comunităţii.” (John Dewey)

Pentru a reuşi în afaceri este nevoie nu numai de manageri buni şi experţi în vânzari, ci şi de oameni care ştiu să comunice eficient. Pentru ca o organizaţie să fie percepută pozitiv de “public” este nevoie de abilităţi de comunicare, tact şi diplomaţie. Şi, nu în ultimul rând, de plăcerea de a relaţiona cu oamenii.

Arta şi ştiinţa deopotrivă, relaţiile cu publicul presupun atât abilităţi înnăscute, cât şi cunoştinţe dobândite.

Acest referat vă propune informaţii privind teoria comunicării în grup, tehnici de dezvoltare şi menţinere a grupului pentru a dobândi cunoştinte în acest domeniu, care sa vă ajute într-o afacere reuşită.

- Comunicarea se poate desfăşura pe cinci nivele:

1. Comunicarea intrapersonală este un autentic proces de comunicare, chiar dacă emiţătorul şi receptorul este acelaşi, iar codificarea şi decodificarea mesajelor nu este absolut necesară.

2. Comunicarea interpersonală presupune sondarea lumii noastre interioare, comunicarea în şi către sine. Poate îmbrăca forma directă sau indirectă şi urmăreşte obiective multiple şi complexe:

persuadarea interlocutorului;

recunoaşterea valorii personale;

satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominaţie;

crearea şi întreţinerea legăturilor umane.

3. Comunicarea publică este o formă specializată a comunicării interumane care are rădăcinile în retorica antică.

4. Comunicarea de masă presupune un producător instituţionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adresează unui public variat şi numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiază de un feedback eficient.

5. Comunicarea de grup se derulează în colectivităţi umane restrânse şi permite schimburi de idei şi emoţii, oferă condiţii pentru împărtăşirea experienţelor, discuţii în vederea aplanării unor conflicte sau identificarea unor soluţii de rezolvare a problemelor.

Grupurile ocupă o poziţie centrală în schema vieţii sociale, dar trăind cea mai mare parte din viaţa noastră în grup, încercând să intrăm, să ieşim dintr-un grup, să convieţuim într-un grup, ne obişnuim cu grupul într-atât încât influenţa lui asupra comportamentului nostru devine imposibil de măsurat şi identificat.

Cu toţii ştim sau credem că ştim ce este un grup. Fiecare dintre noi aparţine unuia sau mai multor grupuri - muncim în grupuri, gândim şi luăm atitudine prin intermediul grupurilor (în sensul că suntem influenţaţi în gândirea şi atitudinile noastre de grupurile din care facem parte). Cercul de prieteni, echipa de munca, echipa sportivă, familia sunt exemple de grupuri.

Grupul ar putea fi definit cât se poate de simplu ca un ansamblu de persoane interdependente, acest criteriu părând a fi într-adevăr elementul de bază a oricărei realităţi grupale. Totuşi, el este prea larg pentru a defini obiectul de studiu al psihologiei sociale: grupul restrâns si aceasta întrucât grupul care ne va interesa este cel în care indivizii pot efectiv să interacţioneze, să comunice, să se perceapă în mod direct, şi ale cărui dimensiuni sunt reduse. Cu excepţia lui De Visscher, care stabileşte dimensiunile minime ale grupului la 5 membri, majoritatea autorilor sunt de acord în a considera că un grup restrâns cuprinde de la 3-4 până la 25 de persoane.