Contrabanda cu Alcool Contrafăcut

Cap. I Introducere

Scurt istoric al alcoolului

Băuturile alcoolice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pe papirusurile şi pe monumentele vechilor egipteni, cu mai mult de 3000 de ani î.e.n., la fenicieni, asirieni, ca şi la alte popoare din Antichitate, se pomeneste de vin ca de o băutură a petrecerii, pentru cinstirea oaspeţilor sau pentru îndeplinirea ritualurilor religioase.

Cu mult înainte de era noastră, chinezii si japonezii fabricau rachiu din orez ca şi din alte cereale.

Grecii de odinioară aveau un zeu al veseliei, pe Dionysos. La romani Bacchus, zeul veseliei şi al petrecerilor era reprezentat ca un tânăr care ţine în mână un toiag, împodobit cu iederă şi viţă de vie, numit tirs.

Unii istorici arată că grecii au început să cultive viţa de vie sub influenţa fenicienilor. De la aceştia, viţa de vie a trecut în Sicilia, extinzându-se apoi treptat pe toată coasta Mării Mediterane.

În Evul Mediu se consumau mult vinurile şi în general băuturile alcoolice, în care se introduceau diferite extrase din plante. Berea se fabrică în mănăstiri pentru consumul populaţiei de pe teritoriul acestora. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, mănăstirile au pierdut monopolul fabricării berei, producţia acestei băuturi căpătând un caracter cvasiindustrial, în special în Germania. Consumul vinului si al berei, atâta vreme cât nu era exagerat, nu producea însă consecinţe prea grave pentru organismul omenesc. Urmări mult mai periculoase asupra organismului se vor ivi odată cu descoperirea şi extinderea rachiurilor, a băuturilor distilate.

În sec. al VIII-lea, alchimiştii arabi au descoperit alcoolul pe care l-au obţinut printr-un proces de distilare. De altfel, alcool şi alambic sunt cuvinte de origine arabă. Cuvântul alcool provine din arabul Al-Kohol (subtil, impalpabil).

Băuturile alcoolice erau adesea folosite ca medicamente, practica ce a continuat pana la începutul sec al XX-lea şi până la apariţia metodelor medicale moderne. Legi privind alcoolul au existat şi înainte, dar se refereau în special la ordinea publică sau piaţa de desfacere, neglijând aspectul sănătaţii publice. Cu toate acestea, în Europa, această imagine s-a schimbat în perioada medievală şi cea modernă timpurie o dată cu industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de comunicare si descoperirea băuturilor alcoolice tari, distilate.

La sfârşitul sec al XIX-lea şi începutul sec al XX-lea, s-au răspândit în Europa mari mişcări împotriva alcoolismului, îndreptate în special împotriva băuturilor spirtoase şi evoluând apoi împotriva tuturor băuturilor alcoolice. În majoritatea ţărilor europene, dar nu în toate, mişcarea împotriva alcoolismului s-a aplanat pe parcurs şi a devenit de importanţă minoră la sfarşitul sec al XX-lea. Ideea de “alcoolism” ca boală există încă din sec al XIX-lea, când s-au înfiinţat multe cămine şi azile pentru tratarea alcoolicilor, în multe ţări europene.

În zilele noastre, alcoolul este răspândit sub numeroase forme, care din păcate sunt accesibile tuturor, indiferent de vârstă şi care aduc consecinţe foarte grave asupra organismului omenesc. Deşi există băuturi alcoolice care sunt considerate a fi “fine”, preţul lor nu le face mai bune decât celelalte pentru sănătate.

Cap.II Contrabanda cu alcool contrafăcut

2.1 Măsuri privind combaterea contrabandei cu alcool contrafăcut în Romania

În România, contrafacerile acoperă toată gama de produse existente pe piaţă, de la alimente şi băuturi alcoolice, la cafea şi condimente, de la parfumuri de lux şi încălţăminte de firmă la detergenţi, plăcuţe de frână şi ochelari de soare. Practic, tot ce se vinde are un echivalent contrafăcut, iar falsurile sunt pretutindeni - în prăvăliile de cartier şi în magazinele din mall-uri. Se estimează ca în anul 2009 produsele contrafăcute deţineau 24% din totalul produselor comercializate in România. Cea mai mare parte a alcoolului ilegal din Romania, aproape 50%, este produsă în gospodării, unde verificările sunt greu de efectuat. Parlamentul a adoptat anul trecut Le¬gea 367/20.11.2009, prin care, practic, au fost in¬troduse în legalitate băuturile fă¬cu¬te de români în locuin¬ţele proprii. Noile preve¬deri ale alin. (2), art. 173 din Codul Fiscal sunt: „Ţuica şi rachiul de fructe destinate consu¬mului propriu al gos¬podăriilor individuale, în limita unei cantităti echivalente de cel mult 250 de litri de produs pentru fiecare gospodărie indi¬viduală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% in volum, se exceptează de la plata accizelor”.

Din această cantitate de alcool se pot produce aproximativ 750 de litri de ţuică sau 500 de litri de pălincă. Cum nu se precizează care este destinaţia alcoolului din gospodăriile individuale si, implicit, nu se interzice comer¬ciali¬zarea acestuia, târgurile s-au umplut de persoane care vând ţuică, pălincă sau alte băuturi alcoolice. Această lege în¬calcă Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană, capitolul 9, re¬feritor la impozite şi taxe, iar România riscă procedura de infringement. In UE nu există nici o băutură spirtoasă care să fie scutită in totalitate de accize. Practic, a fost legalizată piaţa neagră.