Controlul Stocurilor - Studii de Caz

1. Definirea stocurilor

Conducerea si controlul stocurilor reprezinta, in economia de piata, o activitate careia i se acorda o atentie deosebita datorita implicatiilor economico-financiare importante pe care le determina formarea si detinerea lor.

Stocurile sunt cantitati de resurse materiale care se acumuleaza in depozite si magaziile unitatilor economice, intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinata , cu un anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activitatii de aprovizionare si de desfacere, al activitatii comerciale, in general, care este dependenta de natura si caracteristicile materialelor si produselor, de conditiile si modalitatile de furnizare si asigurare-transport, de strategiile care se elaboreaza pe aceasta linie, in scopul indeplinirii obiectivului de baza pe care fiecare agent economic si l-a propus. Astfel putem spune ca stocurile exista in numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei: in mijloace de transport, in depozite aflate in cadrul unitatilor de productie, in centre de distributie proprii, in magazine etc..

2. Controlul stocurilor

Controlul este un proces prin care un aspect al unui sistem este modificat pentru a obtine o schimbare dorita in randamentul sistemului. Scopul procesului de control este de a face ca sistemul sa se comporte conform scopurilor companiei. Controlul nu este un scop in sine ci un mod de obtinere a unui scop: imbunatatirea functionarii sistemului.

Controlul stocurilor consta in activitatile care mentin elementele depozitate la nivelurile dorite. In productie, deoarece concentrarea se realizeaza pe un produs fizic, controlul stocurilor se concentreaza pe controlul materialelor. In sectorul serviciilor, deoarece accentul se pune pe un serviciu, controlul stocurilor se concentreaza mai putin pe materiale si mai mult pe materii prime.

Aplicarea politicii referitoare la stocuri presupune desfasurarea unei proceduri de control continuu sau periodic. In ultimele decenii, metodele JIT, MRP si DRP au constituit obiectul atentiei specialistilor in controlul stocurilor. Metodele de control agregat al stocurilor pot fi utilizate in cazul urmaririi in ansamblu a stocurilor, la nivelul firmei.

2.1. Controlul continuu

In functie de frecventa sa, controlul stocurilor poate fi continuu sau periodic. Exista de asemenea si sisteme de control modificate, ce reprezinta variatii sau combinatii ale sistemelor continue si periodice.

Controlul continuu consta in analiza zilnica a stocului, pentru a determina necesitatile de reaprovizionare. Fezabilitatea controlului continuu este dependenta de disponibilitatea permanenta a datelor referitoare la nivelul stocului pentru fiecare produs in parte.

Conform procedurii de control continuu, se va comanda o cantitate Q dintr-un anumit produs, atunci cand suma dintre cantitatea existenta in stoc si cantitatea care a fost deja comandata la furnizori si care urmeaza sa fie primita de firma este sub linia punctului de aprovizionare.

Matematic se poate prezenta astfel:

daca , atunci se comanda Q, unde:

S = stocul existent la un moment dat;

Q0 = cantitatea comanata deja la furnizori;

P = punctul de reaprovizionare exprimat cantitativ;

Q = dimensiunea comenzii pe care firma trebuie sa o aprovizioneze de la furnizori.

Punctul de reaprovizionare constituie nivelul de referinta in functie de care se adopta decizia de efectuare a unei noi comenzi. Odata atins acest punct se declanseaza emiterea comenzii si aducerea urmatorului lot de materiale care sa reintregeasca stocul. Acest nivel de reaprovizionare se stabileste in functie de raportul in care se afla durata de comanda – reaprovizionare cu intervalul dintre doua aprovizionari succesive.