Credite bancare

Argument

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează creditul bancar, care a cunoscut o amplă evoluție atât în occident cât și în țara noastră, ceea ce m-a determinat să-mi aleg ca temă a pentru atestat “creditul bancar”.

Pentru a-si realiza obiectul de activitate in vederea obtinerii de profit, orice intreprindere cu activitate industriala, comerciala, de servicii sau de alta natura, efectueaza, in mod curent, tranzactii de cumparari si vanzari de bunuri si servicii. Operatiile curente de cumparari si vanzari de bunuri si servicii dau continut functiei comerciale a unei firme si se efectueaza pe baza politicilor de cumparari si vanzari stabilite de managerii firmei.

Derularea operatilor de cumparari si vanzari de marfuri se face de regula plecand de la pretul de vanzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adica pretul definitiv negociat intre vanzator si cumparator. Marfurile la pret de vanzare cu amanuntul presupun o evaluare initiala la pret de vanzare, ajungandu-se la valoarea pretului cu amanuntul prin aplicarea marjei brute.

Aceasta lucrare cuprinde patru capitole, fiecare capitol fiind dezbatut in mai multe subcapitole, în care sunt prezentate elementele determinante ale creditului bancar, astfel:

Capitolul întâi, intitulat “Creditul”, analizează noțiunea de credit în ansamblul său, funcțiile și rolul creditului cât și condițiile unui credit; creditul reprezentand o operațiune prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobînzi ce remunerează pe împrumutător.

Tot in primul capitol ne dam seama ca printre primele operațiuni, cu caracter economic înfăptuite de indivizi care au trecut de la viața izolată, individuală, la o formă de viață socială a fost schimbul în natură și ca o consecință imediată a lui a apărut creditul care este tot un schimb, cu singura particularitate că în momentele schimbului se intercalează factorul timp.

Cel de-al doilea capitol: “Creditul bancar”, nuanțează conceptul general și trăsăturile creditului bancar, resursele bancare pe care o bancă le angajează în vederea unui credit bancar.

De aici ne dam seama că un credit bancar este acel tip de credit care se acordă agenților economici sub formă bănească de către instituțiile bancare. Asta înseamnă că pe de o parte agenții economici având conturi deschise la bănci constituie depozite (la vedere și la termen) care sunt folosite de către acestea drept resurse,iar pe de altă parte Băncile Comerciale acordă credite agenților economici pentru nevoile lor de producție sau de investiții.

În cel de-al treilea capitol, “Creditul extern” este prezentat conceptul și rolul creditelor externe, băncile străine, rolul pe care instituțiile financiare - Banca Internațională și Fondul Monetar Internațional - îl au în creditul extern.

In final, in cel de-al patrulea capitol “Banca. Creatoarea creditului bancar” este evidentiat modul in care este conceput un credit bancar propriu-zis si ce reprezinta, cu exactitate, acesta pentru o anumita categorie sociala. Facem referinta la doua dintre cele mai importante banci intalnite pe teritoriul Romaniei (in afara de B.C.R.), si anume : Banca Transilvania (B.T.) si Banca Reiffeisen (R.B.).

Ambele banci ofera o gama larga de tipuri de credite, dar printre cele mai importante se enumera: creditele pentru persoanele fizice, creditele pentru IMM-uri si creditele pentru clientii corporatisti.

Iar concluzia mea este aceea ca procesul de creditare reprezinta motorul, iar educația în domeniul creditării este conducătorul.

Capitolul 1. Creditul

1.1. Noțiunea de credit

Creditul, ca și moneda, este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb (a acorda cuiva un credit, înseamnă a-i pune la dispoziție o sumă de bani, cu condiția de a o rambursa în viitor, la o anumită dată).

Operațiunea de creditare privește două parți. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl primește. Operațiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relații între indivizi atât sub forma unor acorduri personale simple, cât și sub formă de tranzacții formalizate și formulate în cadrul unor contracte complexe.

Indiferent de modul în care s-a născut și a evoluat activitatea economică a omenirii, creditul a apărut înaintea oricărui sistem si instrument de schimb, el putand sa formeze obiectul unor ample cercetări în literatura de specialitate.

Creditul reprezintă un schimb de monedă condiționat si despărțit de un interval de timp, de un termen, iar în amplitudinea sa, creditul se dezvaluie prin analiza trăsăturilor caracteristice:

a) Subiectii raportului de credit, creditorul și debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea ce privește apartenența la structurile social-economice, motivele angajării în raport de credit și durata angajării sale etc.

b) Promisiunea de rambursare, element esențial al raportului de credit, presupune riscuri, și necesită, în consecința, adesea, angajarea unei garanții. În raporturile de credit, riscurile probabile sunt:

- riscul de nerambursare constă în probabilitatea întirzierii plății sau a incapacitații de plată datorită unor factori externi.

- riscul de imobilizare survine la bancă, sau la deținătorul de depozite, din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor acordate.

- garanția personală este angajamentul luat de o terța persoană de a plăti, în cazul în care debitorul este în incapacitate.