Criteriile de alegere utilizate de consumatori la cumpărarea de vinuri la SC Domeniul Coroanei SRL Segarcea

CAPITOLUL 1

TENDINŢE ŞI MUTAŢII PE PIAŢA VINULUI

DIN ROMÂNIA

1.1. Podgoriile din România şi potenţialul lor viticol

Diversitatea factorilor fizico-geografici şi condiţiile social-economice au condus în timp la o repartiţie neuniformă a culturii viţei de vie pe teritoriul României. Preocupările mai vechi privind distribuţia teritorială a acesteia s-au bazat, în general, pe experienţa generaţiilor de viticultori în succesiunea lor. Încercările de grupare a plantaţiilor viticole pe unităţi taxonomice de diferite nivele ierarhice, în concordanţă cu specificul ecologic, aparţin mai ales celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. Plantaţiile viticole de pe teritoriul României au fost grupate în următoarele unităţi taxonomice: zone, regiuni, podgorii, centre şi plaiuri viticole.

Zona viticolă reprezintă unitatea taxonomică teritorială cea mai întinsă, mai puţin omogenă în privinţa cadrului natural, din care se realizează o gamă foarte largă de produse viti-vinicole. Prezenţa coroanei carpatice a dus la conturarea a trei zone viticole: Zona Intracarpatică, Zona Pericarpatică şi Zona Danubiano-Pontică. Regiunea viticolă este o unitate teritorială de gradul II, subordonată zonei, caracterizată prin condiţii morfo-pedo-climatice relativ asemănătoare, cu sortimente şi direcţii de producţie viti-vinicole specifice .

Podgoria este o unitate naturală şi tradiţională de gradul III, subordonată ierarhic regiunii. Conform legislaţiei viti-vinicole, ea se caracterizează prin condiţii specifice de climă, sol şi relief, prin soiuri cultivate, prin metode de cultură şi procedee de vinificare folosite, care, în ansamblu, duc la obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri asemănătoare. Podgoria personalizează într-un grad mai mare produsele viti-vinicole ce se obţin pe teritoriul ei, constituind unitatea etalon cu care se operează cel mai frecvent în toponimia viticolă a ţării şi pe plan mondial.

Centrul viticol este, obişnuit, inclus teritorial în spaţiul unei podgorii, sau uneori în afara acesteia, când îşi păstrează un anumit grad de independenţă. În general, teritoriul centrului viticol este mai restrâns, iar producţia viti-vinicolă este mai specializată decât în podgorie. Plaiul viticol constituie unitatea elementară, cea mai restrânsă teritorial din cadrul unui centru viticol şi cea mai omogenă ecologic şi viti-vinicol, din care se obţin produse cu însuşiri calitative specifice.

România este ţară viticolă, membră din anul 1928 a Oficiului Internaţional al Viei şi Vinului. România este exportator tradiţional de vinuri, recunoscute şi apreciate pe pieţele externe. Prin mărimea suprafeţelor viticole şi a producţiilor realizate, România se situează printre primele 10 ţări viticole din lume. În România au fost identificate 7 regiuni viticole cu aproape 40 podgorii şi aproximativ 160 de centre viticole în care se produce o gamă completă de vinuri, de la cele de consum curent până la vinuri speciale spumante şi aromatizate.

Tabel nr. 1. Regiunile, podgoriile şi producătorii de vin din România

Regiunea viticolă Podgoriile regiunii Producătorii de vin

Podişul Transilvaniei Târnave, Alba, Sebeş-Apold, Aiud, Lechinţa JIDVEI, ALBA, BLAJ

Podişul Moldovei Cotnari, Iaşi, Huşi, Dealurile Fălciului, Colinele Tutovei, Zeletin, Dealu Bujorului, Nicoreşti, Iveşti, Covurlui COTNARI, VIDIŞAN HUŞI, VINIA IAŞI, VASCOVIN VASLUI

Piemontul de la curbura Carpaţilor Panciu, Odobeşti, Coteşti, Dealurile Buzăului, Dealu Mare VINCON VRANCEA, CRAMELE PRAHOVEI, VERITAS PANCIU, BACHUS BUZĂU, ROVIT PRAHOVA

Podişul Getic Ştefăneşti-Argeş, Sâmbureşti, Drăgăşani, Dealurile Craiovei, Plaiurile Drâncei, Severinului VITIPOMICOLA SÂMBUREŞTI, VIE VIN DRĂGĂŞANI

Dealurile şi câmpiile Banatului, Crişanei şi Maramureşului Banatului, Miniş-Măderat, Diosig, Valea lui Mihai, Silvaniei CRAMELE RECAŞ, ARVINEX ARAD, SPUMANTE SILVANIA, VIE VIN MINIŞ

Nisipurile din sudul Olteniei Podgoria Dacilor, Calafat, Sadova-Corabia

Podişul Dobrogei Murfatlar, Sarica-Niculiţel, Istria-Babadag, Ostrov MURFATLAR ROMÂNIA, OSTROVIT, FRUVIMED MEDGIDIA

Sursa: Victor Manole (coord.) – “Filiere agroalimentare”, Ed. A.S.E., Bucureşti, 2005, pag. 171.

Potenţialul viticol al României constă în suprafaţa cu vii pe rod, de 251.170 ha în anul 1999, reprezentând 1,7% din suprafaţa agricolă a ţării. Participarea acestui sector în valoarea producţiei vegetale este 7,6% şi de 4,1% în valoarea producţiei agricole totale . Suprafaţa viilor pe rod în anul 1999 era 251.170 ha, din care 198.359 ha în sectorul privat. Din totalul suprafeţei viticole, 133.357 ha sunt vii altoite şi indigene şi 117.813 ha sunt plantaţii cu hibrizi direct producători (HPD). În perioada 1992-1999, suprafaţa ocupată cu HPD a crescut cu cca. 63%.

În România, suprafaţa totală a viilor pe rod are o tendinţă de stabilitate, în perioada 1992-2002. Din potenţialul de vii şi pepiniere ale României se află pe rod cca. 85%, după anul 2000 acest procent ajungând aproape de 90%. În anul 2002, din 266 mii ha de viţă de vie, 242 mii ha se aflau pe rod (91%). Structura suprafeţelor cultivate cu viţă de vie s-a deteriorat după anul 200 din punct de vedere al proporţiei viilor altoite şi hibride. Dacă la începutul tranziţiei, viile altoite deţineau 70% şi cele hibride 30% din suprafaţa cultivată, în anii 2001-2002 proporţia viilor hibride a crescut la 50%.