Crizele Financiare și Globalizarea

Introducere

Nu ma indoiesc ca toata lumea a auzit de criza mondiala actuala si probabil cu totii ne intrebam ce impact va avea aceasta asupra economiei romanesti. Pana acum, efectele negative s-au manifestat in principal pe bursa, unde indicii au scazut pana la nivelele de acum 4-5 ani dar si pe piata bancara unde bancile au crescut dobanzile, atat cele pasive (platite deponentilor) cat mai ales cele active (dobanzile la credite).

Este evident faptul ca tendinta care se va manifesta in toate domeniile economice este aceea de a oferi produse/servicii mai bune la costuri mai mici. Producatorii nu pot oferi aceste produse fara sa aiba un control foarte bun al costurilor in sensul scaderii lor la minimul posibil, iar cand vorbim de costuri de productie mici, ne gandim in primul rand la estul Europei, zona din care si Romania face parte.

In acest moment, companiile mari se confrunta pe propriile piete (SUA, Vestul Europei) cu stagnarea sau chiar cu restrangerea afacerilor datorita recesiunii si vor fi fi nevoite sa gasesca noi piete de desfacere si/sau sa isi extinda afacerile pe pe pietele in dezvoltare pe care sunt deja prezente.

Daca viitorul guvern va avea a atitudine “corecta” in ceea ce priveste atragerea investitiilor straine (un cadru fiscal mai stabil, o justitie mai independenta, scaderea birocratiei…etc), probabil vom fi surprinsi sa vedem ca marile firme multinationale, aflate in cautare de locatii de productie care sa ofere costuri mici, vor pune Romania pe lista lor.

De ce aceste firme ar alege Romania? Facem parte din NATO si UE (deci riscurile militare sunt 0 iar economia romaneasca are suportul Uniunii Europene), avem o piata de 20 milioane de consumatori care le-ar cumpara produsele, piata este departe de a fi suprasaturata, indiferent despre ce produse sau servicii vorbim; companiile aflate deja aici obtin rate ale profiturilor pe care nici nu viseaza sa le obtina pe pietele mature; avem salarii mici iar forta de munca este calificata; criza nu va genera recesiune in Romania ci doar o reducere a ritmului de crestere economica; UE va “arunca” in noi cu bani in urmatorii 3-4 ani iar acesti bani se vor duce in investitii….si enumerarea avantajelor poate continua.

Este adevarat ca investitiile in Romania presupun un risc investitional superior altor tari dar, din punctul meu de vedere, raportul risc/castig este unul acceptabil avand in vedere oportunitatile pe care Romania le ofera.Vom vedea in urmatorii doi ani cum vor sta lucrurile si daca suntem in stare sa profitam sau nu de pe urma acestei crize

CRIZELE FINANCIARE

Dezbaterile despre criza economica actuala au readus in discutie raportul dintre economic si politic, fara a investiga insa in profunzime(sau mai deloc) zona gri dintre « inocenta » si coruptie. In afara de faimoasele bonusuri ale managerilor marilor firme, condamnate la unison de sefii guvernelor tarilor din G20 nu s-au auzit si voci auto-critice. Dupa ce guvernele marilor puteri economice, in special cel al SUA, au creat conditii de libertate( a se citi anarhie) deplina, pentru ca firmele (trans)nationale sa-si extinda puterea globala, a venit momentul adevarului, sau de fapt a unei parti a lui. Beneficiarii libertatilor financiare acordate sub presiuni sau bacsisuri, s-au vazut in postura de a apela la ajutorul reprezentantilor poporului care le deschisesera larg portile globalizarii.

In realitate, redresarea mult asteptata va trece obligatoriu prin uriasele deficite bugetare care vor apasa greu pe umerii cetatenilor-alegatori, care nu-si imaginau pina de curind ca vor plati atit de greu pentru delictele celor democratic alesi.

Dar daca simplii cetateni nu erau la curent cu miscarile dubioase din sferele inalte, nu acelasi lucru se poate afirma despre cercurile politico-financiare, unde criza se cocea incet si sigur. Dar cum politicienii si oamenii de afaceri nu traiesc in lumi separate, e de inteles ca membrii ambelor tabere(in orice caz, cei mai influenti dintre ei), erau la curent cu buletinul meteorologic care anunta viitoarea furtuna.

Printre « meteorologi », se numarau profesorul universitar american Nouriel Rubini, care de multi ani prezicea ca profiturile record si bonusurile gigantice ascundeau o prabusire iminenta. Trebuie spus ca faimosul economist facea aceste declaratii nu intr-o obscura sala de clasa de la New York University, ci chiar la forumul de la Davos din 2007, unde se stie ca participa elita politico-economica a lumii. De mentionat ca multe din profetiile sale, considerate apocaliptice de unii, datau din 2005! Este greu de crezut ca analizele fostului consilier al lui Bill Clinton si al actualului secretar al trezoreriei SUA, Timothy Geithner, au fost luate in gluma de cei prezenti, si ca cei care il contraziceau, precum vice presedintele AIG, Jacob Frenkel, erau neinformati!

Ar fi nerealist totusi sa credem ca in « cazinoul » global unde falitii se profilau deja, marii jucatori convinsi de profetiile unora ca Rubini, se grabeau sa paraseasaca spasiti masa de joc, atunci cind inca mai mizau pe cistiguri de ultim minut. Pe de alta parte, ei stiau cu siguranta ca guvernul SUA ar fi fost oricum fortat sa tina « cazinoul » deschis prin luarea de masuri de prim ajutor.

Un alt personaj important si nu mai putin credibil, Eugene Rotberg fost cadru de conducere la Merrill Lynch, trasese semnalul de alarma inca din 1994 despre pericolul globalizarii tranzactiilor cu derivative, cuplata cu lipsa de interventie a Congresului American in introducerea de reglementari.

O voce care nici ea nu putea fi neglijata, a fost aceea a investitorului si miliardarului american Warren Buffett, care la rindul sau avertizase cu multi ani in urma despre pericolele derivativelor.

Clasa politica americana nu este straina de proliferarea zonei gri in care speculatia si lacomia au mers mina in mina. Un raport de peste 200 de pagini, redactat de Consumer Education Foundation din SUA, arata ca in ultimii zece ani sectorul financiar american a "investit" mai mult de 5 miliarde de dolari in achizitionarea de influenta politica in Washington, platind nu mai putin de 3000 lobbyuri care au reusit sa influenteze luarea de decizii politice raspunzatoare de actualul colaps financiar. Raportul detaliaza pas-cu-pas, cum guvernul de la Washington s-a vindut sistematic sectorului financiar. Programele care ar fi impiedicat criza financiara au fost desfiintate, iar avertismentele celor care au prevazut dezastrul au fost innecate intr-un ocean de politica monetara. Congresul si diversele sale departamente executive au raspuns la "bacsisurile legale" oferite cu generozitate de sectorul financiar, nestabilind reguli care ar fi controlat activitatile financiare.