Depozitarea mărfurilor - logistică

1.Depozitul

Depozitele de distribuţie sunt spaţii, respectiv puncte de stocare, care sunt implantate în drumul fizic al unui produs de la producător la utilizatorul final.

Trebuie făcută distincţie între noţiunea de magazie şi cea de depozit. Se apreciază că, magazia este spaţiul de depozitare pentru materii prime, materiale, în general bune în curs de prelucrare sau utilizare, în timp ce depozitul are rolul de a păstra, în perfecte condiţii de siguranţă calitativă şi cantitativă, mărfurile destinate vânzării către clienţi.

Noţiunea de depozit poate fi definită din punct de vedere economic şi din punct de vedere tehnic.

Din punct de vedere economic, depozitul reprezintă unitatea de bază în cadrul proceselor de aprovizionare tehnico- materială care cuprinde totalitatea stocurilor de materiale sau produse finite păstrate în cadrul întreprinderii în vederea aprovizionării neîntrerupte a secţiilor şi atelierelor şi pentru asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari.

Din punct de vedere tehnic depozitele sunt formate din totalitatea construcţiilor sau suprafeţelor special amenajate, împreună cu utilajele, instalaţiile şi dispozitivele necesare efectuării diverselor operaţii, în vederea păstrării materialelor sau produselor finite.

Depozitele sunt echipate cu platforme de incarcare pentru a incarca si descarca, camioanele; sau uneori sunt incarcate direct de la cai ferate, aeroporturi sau porturi. Ele de asemenea au macarale si elevatoare de furca pentru a transporta bunuri, care sunt de obicei puse pe paleti standard ISO.

Unele depozite sunt in intregime automatizate, cu nici un muncitor inauntru. Paletii si produsele sunt manevrate cu un sistem de transportoare automatizate si depozitare automatizata si cu ajutorul masinilor de recuperare coordonate de conducatorii de logica programabila si de catre computerele cu softuri de logistica. Aceste sisteme sunt adesea instalate in depozitele racite unde temperaturile sunt pastrate foarte reci pentru a impiedica produsul sa se deterioreze, si de asemenea unde pamantul este scump, deoarece sistemele de depozitare automatizate pot folosi spatiul vertical eficient.

Directia si urmarirea materialelor in depozit este coordonatã cu ajutorul WMS, sau Warehouse Management System, o baza de date coordonata de un soft. WMS este folosit de personalul de logistica pentru a imbunatati eficienta depozitului prin pastrarea unui inventar corect ce inregistreaza tranzactiile depozitului.

Depozitarea traditionala a intrat in declin in ultimele decenii ale secolului 20 cu introducerea treptata de Just In Time( JIT) tehnici proiectate sa imbunatateasca amortizarea investitiilor unei afacere. Sistemul JIT promoveaza livrarea produsului direct de la fabrica la comerciantul de comert cu amanuntul, sau de la fabricantii de parti direct la o fabrica de scara mare, fara folosirea de depozite.

Dezvoltarile recente din marketing au condus de asemenea la dezvoltare stilului depozitelor de comert cu amanuntul, prin situarea tavanului la un nivel foarte inalt unde raftuirea decorativa este inlocuita de rafturile industriale, prin articolele gata de vanzare deja plasate in partile inferioare ale rafturilor iar cele gata ambalate sau puse pe paleti fiind situate in partile superioare datorita accesului relativ usor cu macaraua. In acest mod, aceeasi cladire este folosita atat ca un magazin de comert cu amanuntul cat si ca un depozit.

Depozitele moderne sunt de asemenea folosite cu o mare frecventa de catre exportatori/fabricanti ca punct de dezvoltare a outleturilor de comert cu amanuntul intr-o regiune speciala sau tara. Acest concept reduce costul final al produsului la consumator si astfel sporeste raportul de vanzare al productiei.

2. Evolutia conceptului de depozitare

In prima jumatate a secolului, perspectiva asupra depozitarii, in domeniul conceptual si practic, a fost caracterizata de urmatoarele aspecte:

• caracterul static – rolul depozitului consta in pastrarea marfurilor

• necorelarea cu alte activitati logistice – atentia utilizatorilor de spatii de depozitare era focalizata numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate

• preocuparile limitate pentru cresterea eficacitatii – eforturile de imbunatatire a eficacitatii activitatilor erau orientate prioritar spre productie

• accentul pe resursele umane – intrucat forta de munca era o resursa necostisitoare, depozitarea presupunea realizarea manuala a majoritatii covarsitoare a activitatilor