Design-ul Automobilelor

1. ISTORICUL AUTOMOBILELOR

Mai multi italieni au realizat niste proiecte ale unor vehicule cu motor eolian. Primul dintre acestia a fost Guido da Vigevano în 1335. Era un dispozitiv de tipul motoarelor eoliene pentru angrenaj si roti. Vaturio a proiectat un vehicul asemÎnÎtor, însÎ nici acesta nu a fost construit. Mai târziu, Leonardo da Vinci a proiectat o tricicletÎ mecanicÎ având directie comandatÎ prin leviere si un mecanism diferential între rotile din spate.

În jurul anului 1678, un preot catolic pe nume Parintele Ferdinand Verbiest a construit, se pare, un vehicul cu aburi pentru ÎmpÎratul chinez Chien Lung. Nu existÎ informatii cu privire la acest vehicul, fiind consemnat doar evenimentul respectiv. Întrucât primul motor cu aburi a fost construit abia în 1712 de cÎtre Thomas Newcomen, putem presupune ca acesta era un tip de vehicul ce functiona pe baza unui mecanism asemÎnÎtor cu motorul cu aburi al lui Hero, o roatÎ de tors cu raze pe margineEra imens si complet imobil. Nu avea aburi sub presiune, ci doar un cazan deschis conectat la cilindru. sale de cea a lui Savery si a fost nevoit sa îi plÎteascÎ acestuia drepturile de autor. În 1765 James Watt a creat primul motor sub presiune cu aburi, care s-a dovedit a fi mult mai eficient si mai compact decat morotul inveatat de Newcomen.

Primul vehicul consemnat, care s-a miscat prin propria fortÎ, a fost proiectat de Nicholas Joseph Cugnot si construit de cÎtre M. Brezin în 1769. O replicÎ a acestuia este expusÎ la Conservatoire des Arts et Metiers din Paris.Un al doilea model a fost construit în 1770, cântarea 8000 de livre si avea o vitezÎ maximÎ de 2 mile pe orÎ, pe strÎzile pietruite din Paris fiind probabil foarte rapid si admirat de toatÎ lumea. Primele vehicule cu aburi erau atât de grele, încât puteau fi conduse doar dacÎ erau amplasate pe o suprafatÎ netedÎ si dintr-un material solid, precum fierul. Drumurile fÎcute din sine de fier au devenit, astfel, obisnuitÎ pentru urmÎtorii o sutÎ douÎzeci si cinci de ani. Au început sÎ fie construite vehicule mai mari, mai grele si mai puternice, astfel încât puteau tracta un sir de trenuri cu mai multe masini cu marfÎ si pasageri.

DupÎ cum se vede în imaginea alaturata, în Anglia anilor 1830 au existat numeroase încercÎri de a construi vehicule utile.

Dezvoltarea motorului cu ardere internÎ a trebuit sÎ astepte pânÎ la descoperierea unui combustibil de ardere internÎ. S-a încercat folosirea prafului de puscÎ, însÎ nu a mers. Carburatoarele cu praf de puscÎ încÎ sunt greu de gÎsit. Primul sistem folosit a fost cel pe gaz. S-a folosit gaz de huilÎ obtinut prin încÎlzirea huilei într-un vas sau cazan sub presiune. Un francez pe nume Etienne Lenoir a brevetat primul motor pe bazÎ de gaz la Paris în anul 1860 si a condus o masinÎ proiectatÎ, de la Paris la Joinville în 1862. Motorul cu o jumÎtate de cai putere inventat de acesta avea un diametru interior de 5 inci si o cursÎ de 24 de inci.

Lenoir a inventat un mecanism separat de comprimare a gazului înainte de ardere. În 1862, Alphonse Bear de Rochas a descoperit modalitatea de comprimare a gazului în acelasi cilindru în care urma sÎ ardÎ, metodÎ folositÎ si în prezent. Acest proces de colectare a gazului în cilindru, comprimându-l prin arderea amestecului comprimat, apoi prin evacuarea acestuia este cunoscut drept ciclul lui Otto sau motorul cu patru cicluri. Lenoir sustinea cÎ a pus automobilul în miscare pe bazÎ de benzinÎ, schitele lui arÎtând o aprindere electricÎ cu scântei. DacÎ a fost asa, acest vehicul a fost primul care a functionat pe bazÎ de titei, petrol sau ceea ce numim astÎzi benzinÎ.

În 1868 Siegfried Marcus din Mecklenburg a construit un automobil si a expus unul la Expozitia de la Viena din 1873. UrmÎtorul automobil construit de acesta se numea Strassenwagen si avea în jur de 3/4 cai putere la 500 de rotatii pe minut. Functiona pe baza unui sistem de roti din lemn neprelucrat cu jante de fier si se oprea prin apÎsarea blocurilor de lemn pe jantele de fier, însÎ avea un ambreiaj, un diferential si o ardere de magnetou.

În 1876, Nokolaus Otto a brevetat motorul cu ciclu Otto, în vreme ce de Rochas neglijase acest lucru, fapt care a dus la anularea de cÎtre Daimler si Benz a acestei brevetÎri a lui Otto, având ca argument inventia anterioarÎ a lui de Rochas.

Fotografia de mai jos, realizatÎ în anul 1885 înfÎtiseazÎ atelierul lui Gottllieb Daimler's din Bad Cannstatt unde a construit motocicleta de lemn din imagine. Fiul lui Daimler, Paul, a condus aceastÎ motocicletÎ de la Cannstatt la Unterturkheim si înapoi pe 10 noiembrie 1885. Daimler a folosit un sistem de aprindere prin incandescentÎ pentru a aduce viteza motorului sÎu pânÎ la 1000 de rotatii pe minut.

În luna august a anului 1884, Karl Benz condusese deja tricicleta micÎ, cu ramÎ tubulara în jurul vÎii Neckar, la doar 60 de mile de locul în care a locuit si a lucrat Daimler.

Din acest moment pânÎ la sfârsitul secolului, aproape fiecare comunitate din America a avut un om de stiintÎ care a construit un automobil cu aburi. Multe ziare din acele vremuri relateazÎ povesti ale încercÎrilor si esecurilor acestor asa-zisi inventatori.

PânÎ în anul 1890 Ransom E. Olds construise deja al doilea automobil cu aburi, a cÎrui fotografie este prezentatÎ în partea stângÎ. Unul dintre ele a fost vândut unui Indian, însÎ vasul pe care a fost îmbarcat s-a pierdut pe mare.

În anul 1893 Henry Ford a pus în functiune un motor, pentru ca abia în anul 1896 sÎ construiascÎ primul sÎu automobil. PânÎ la sfârsitul anului, Ford vânduse primul automobil, pe care l-a numit cvadriciclet, pentru suma de 200 de dolari, pe care i-a folosit pentru construirea unui al doilea automobil. t. Au fost construite câteva modele, însÎ compania nu a realizat niciodatÎ automobile pentru productie