Dezvoltarea și retehnologizarea unei microintreprinderi producătoare de mase plastice

Cap.1. Introducere

1.1.Promovarea spiritului antreprenorial în Uniunea Europeană

IMM-urile au devenit din ce în ce mai importante în societatea noastră, ca furnizori de oportunităţi de angajare şi elemente cheie pentru bunăstarea comunităţilor locale şi regionale.

Prin urmare, prin aprobarea Legii privind întreprinderile mici pentru Europa, Comisia Europeană propune, pentru prima oară, instituirea unui cadru de politici cuprinzător pentru Uniunea Europeană şi pentru statele sale membre. Susţinerea IMM-urilor ar trebui să devină o politică de bază. IMM-urile trebuie ajutate să prospere. Când constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor sunt restrânse de obstacole inutile, aceste obstacole trebuie înlăturate. Atunci când IMM-urile întâmpină obstacole pe fondul unor căderi ale pieţei, acestea trebuie corectate.

Legea privind întreprinderile mici pentru Europa îşi propune :

- să creeze un mediu în care antreprenorii să poată prospera şi în care spiritul antreprenorial este recompensat

- să promoveze îmbunătăţirea competenţelor în interiorul IMM-urilor şi toate formele de inovare

1.2.Fapte şi cifre

Ce este un IMM? Societăţile clasificate oficial, conform definiţiei UE, ca întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) sunt acele societăţi care au mai puţin de 250 de angajaţi şi sunt independente de societăţi mai mari. În plus, cifra lor de afaceri sau bilanţul anual nu pot depăşi 50 milioane €, respectiv 43 milioane €. Această definiţie este esenţială pentru stabilirea societăţilor care pot beneficia de programele comunitare dedicate IMM-urilor şi de anumite politici precum regulile de concurenţă specifice IMM-urilor. IMM-urile pot fi împărţite în trei categorii, în funcţie de mărimea acestora: microîntreprinderile au mai puţin de 10 angajaţi, întreprinderile mici au între 10 şi 49 de angajaţi, iar întreprinderile mijlocii au între 50 şi 249 de angajaţi.

Microîntreprinderile sunt adevăraţii giganţi ai economiei europene

În Europa, 67 % din locurile de muncă din sectorul privat se găsesc în cadrul IMM-

urilor

Categoria IMM-urilor cuprinde toate tipurile de societăţi, de la afaceri cu un singur angajat la cooperative. În timp ce unele IMM-uri oferă servicii tradiţionale sau articole de artizanat, multe altele sunt companii de tehnică avansată, cu o dezvoltare foarte rapidă. Totuşi, în ciuda diferenţelor, multe provocări sunt comune pentru IMM-urile din Europa: sarcini administrative si normative, accesul la finanţare, fiscalitate, lipsa de calificare, accesul la achiziţiile publice, concurenţa neloială/prea puternică, dreptul muncii, accesul la piaţa unică, accesul la programele UE, plaţile întârziate, accesul la pieţele internaţionale, accesul la informaţii si consultanţa, instabilitatea economiei mondiale/costurilor energetice, definirea imm-urilor.

În acest context Comisia simplifică şi îmbunătăţeşte legislaţia europeană şi încurajează autorităţile naţionale şi regionale să facă acelaşi lucru la nivelurile lor.

Una dintre propuneri se referă la reglementări mai bune şi mai puţine. Programul de acţiune din anul 2008 al Comisiei Europene de a reduce povara administrativă a întreprinderilor cu 25 % a identificat zonele prioritare de acţiune, care se concentrează asupra obligaţiilor de informare în domenii precum dreptul societăţilor, relaţiile de muncă, TVA-ul şi statisticile. Câteva dintre aceste obligaţii au fost deja eliminate. De exemplu:

• companiile nu mai trebuie să publice datele afacerii în monitoarele naţionale şi pot utiliza/ reutiliza traducerile autentificate într-unul din statele membre atunci când deschid sucursale în alte state membre.

• statelor membre trebuie să li se accepte opţiunea de a scuti microîntreprinderile de furnizarea detaliată a datelor în raportările lor financiar-contabile anuale.

• reducere cu 25 % a poverii administrative a întreprinderilor se va traduce printr-o creştere de 1,5 % a PIB-ulului UE – o sumă de aproximativ 150 miliarde €; totuşi, acest obiectiv poate fi realizat numai prin acţiunea coroborată a autorităţilor naţionale, regionale şi locale, împreună cu Comisia Europeană însă până acum, 18 state membre şi-au fixat ţinte naţionale referitoare la reducerea poverilor administrative.

Câteva dintre ţintele propuse de Comisie sunt:

• înregistrarea întreprinderii nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână şi costurile trebuie reduse.

• întreprinderile trebuie să poată să raporteze date către administraţia publică „o singură dată pentru toate situaţiile”.

• companiile nu trebuie să fie obligate să furnizeze statistici decât „o dată la trei ani”, unde este cazul.