Diferențe Culturale între România și Franța

Introducere

În condiţiile actuale ale dinamismului economico – social, prezenţa cu succes a unei firme pe piaţă este din ce în ce mai dificilă. Concurenţa este foarte puternica în marea majoritate a domeniilor de activitate, astfel încât pentru a supravieţui şi a se dezvolta, firma trebuie să-şi cunoască bine piata pe care acţionează. Pentru a realiza acest lucru, firma trebuie să comunice cu piaţa, trebuie să-şi informeze potenţialii clienţi despre existenţa ei, despre modalităţiile în care produsele şi/sau serviciile pe care le ofera pot intra în posesia acestora. În

acelaşi timp întreprinderea trebuie să recepţioneze informaţii de la aceşti potenţiali, clienţii cu privire la rezultatele produse de procesul de comunicaţie în vederea îmbunătătirii permanente a propriei activităţi.

Având în vedere faptul că politica promoţionala a firmei presupune o permanentă şi complexă comunicare a acesteia cu piaţa pe care acţionează, comunicare realizată printr-o informare permanentă a clienţiilor potenţiali prin intermediul unei diversităţi de activităţi promoţionale care au drept scop influenţarea comportamentului (de cumpărare şi consum) al acestora, este clar că ea corespunde doar unei părti a procesului de comunicaţie al firmei şi anume comunicaţiei formale.

Promovarea afacerii este una dintre cele mai importante şi mai dificile probleme de marketing pentru orice antreprenor. Fără promovare nu există clienţi, fără clienţi nu există venit iar fără venit nu există afacere. Fie că este vorba de afaceri online sau clasice, toate au nevoie de strategii de promovare pentru ca mesajul lor să ajungă la nişa de piaţă căreia i se adresează. Variante de promovare sunt multe, de la reclame în mass-media până la bannere stradale. O componentă principală a promovării este reclama. Pentru o promovare de succes, textul reclamei ar trebui să aibă următoarele caracteristici : să scoată în evidenţă, printr-o frază scurta, principala calitate a produsului promovat. Toţi clienţii îşi pun următoarea întrebare : "ce-mi iese mie din asta?", prin urmare reclama trebuie sa le dea raspunsul.

Atunci când firma activează pe o piaţă externă ea trebuie să-si adapteze promovarea la specifiul ţării respective, trebuie să tină cont de cultura şi tradiţiile sale, de profilul consumatorului. Acesta este şi cazul firmei Dacia, ce activează pe piaţa din Franţa. Aprecierea foarte bună de care se bucură acest produs în Franţa este cuantificată în numărul de unităţi vândute. Un motiv al succesului Daciei este preţul la care se vinde maşina, dar fără o promovare adecvată, maşina nu s-ar bucura de atât succes.

În lucrare de licenţă mi-am propus să scot în evidenţă modalităţile de promovare a produsului în Franţa prin prisma diferenţelor culturale între România şi Franţa. Lucrarea este structurată în trei capitole , un capitol de teorie şi două de practică. Primul capitol cuprinde partea teoretică pe care se fundamentează această lucrare, şi anume rolul culturii în managementul unei firme. Mai exact capitolul cuprinde o abordare a conceptului de cultură, precum şi bazele diferentelor culturale în opinia lui G. Hofstede şi Fans Trompenaars, cu trimitere directă la cele două culturi vizate: cea franceză şi cea română.

Al doilea capitol cuprinde o scurtă analiză a celor două culturi, precum şi un profil al consumatorului mondial, cu caracteristicile specifice fiecărui tip de consumator, român şi francez. Am realizat acest lucru pentru a avea o bază a unor strategii de promovare ce ar putea fi implementate în Franţa, specifice doar consumatorului francez. La sfârşitul captolului am introdus o scurtă comparaţie între cele două culturi.

Ultimul capitol al lucrării cuprinde un scurt istoric al brandului, strategiile de promovare pe care firma le-a aplicat până acum, precum şi câteva sugestii ce ar putea fi implementate şi care in opinia mea ar avea un succes şi ar reprezenta o alternativă la promovarea clasică pe care o utilizează firma.

Capitolul 1. Influenţa culturii asupra managementului

1.1. Conceptul de cultură

Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se referă în general la activitate umană. Definiţia UNESCO considera cultura drept "o serie de caracteristici distincte a unei societăţi sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali".Cultura reprezintă o moştenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaţie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul şi artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În acelaşi fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoştinţele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însuşita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar şi prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cărţi, numere, reguli)