Distribuția mărfurilor Elite

INTRODUCERE

Economia de piaţă reprezintă acel tip de economie în care piaţa şi concurenţa hotărăsc ce bunuri şi ce servicii se produc, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor şi serviciilor în care în general piaţa joacă rolul decisiv în reglarea întregii activităţi economice din societate.

În acest spirit activitatea comercială desemnată, într-o economie de piaţă, prin „distribuţie şi vânzare”, constituie o verigă importantă în viaţa economică, pentru că ea leagă producţia cu consumul. Cu alte cuvinte, distribuţia leagă, în spaţiu şi în timp, producătorii şi consumatorii.

Obiectivul activităţii de distribuţie îl formează mărfurile, fluxul neîntrerupt al lor de la producător la consumator.

Motivul pentru care am ales această temă îl reprezintă complexitatea activităţii de distribuţie, dată de lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre consumator şi de analiza factorilor componenţi ai sistemului de distribuţie.

În lucrarea aleasă: „Managementul activităţii de distribuţie”, am abordat ca studiu de caz societatea comercială Elite România S.R.L., societate care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei şi comercializării produselor alimentare, în special a cafelei.

Lucrarea am structurat-o într-un număr de trei capitole, astfel:

În capitolul întâi intitulat „Conţinutul complex al distribuţiei” am abordat într-un sens general, privit din punct de vedere macroeconomic, definiţia distribuţiei, în sistemul de relaţii cu domeniile importante care structurează piaţa, funcţiile distribuţiei, prezentarea canalelor distribuţiei ca lanţ de verigi prin care mărfurile trec succesiv de la producător, până la consumatorul final.

În cel de-al doilea capitol, intitulat „Managementul distribuţiei”, sunt descrise opţiunile decizionale ale producătorului pentru introducerea sau nu a diferiţilor intermediari în circuitul de distribuţie, destinat menţinerii produselor în poziţie de ofertă pe piaţă. De asemenea am prezentat necesitatea îndeplinirii funcţiilor de planificare, organizare, conducere şi control, acestea reprezentând pârghia centrală a sistemului de distribuţie în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice.

Cel de-al treilea capitol am transpus tema aleasă pe studiul de caz, societatea fiind Elite România. Acest capitol l-am structurat astfel : într-o primă etapă am realizat o prezentare generală a societăţii privind domeniul de activitate, structura organizatorică, analiza economică şi prezentarea pieţei cafelei în care activează societatea. În ce-a de-a doua etapă am abordat studiul de caz pe exemplul distribuţiei la Elite în zona de sud-est a României, prezentând particularităţile activităţii de distribuţie in judeţele Galaţi, Brăila, Tulcea şi Constanţa.

Ca perioadă de referinţă am analizat lunile: iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2006, în care am prezentat şi analizat activitatea de distribuţie prin prisma unor indicatori de distribuţie numerică, volume ale vânzărilor, creştere sortimentală, eficienţa rutelor, influenţa factorilor geografici şi a sezonalităţii, iar ca indicatori economici am analizat cifra de afaceri, profitul, cheltuieli, venituri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, impozitul pe profit şi rezultatul exerciţiului net.

În finalul lucrării în cadrul concluziilor am arătat tendinţele activităţii de distribuţie , dezvoltarea pe segmente de piaţă şi canale de distribuţie, a factorilor ce influenţează cifra de afaceri , scăderea costurilor şi creşterea profitului.

CAPITOLUL I

DISTRIBUŢIA MĂRFURILOR

I.1. CONŢINUTUL COMPLEX AL DISTRIBUŢIEI

Definirea conceptuală a distribuţiei trebuie făcută din două unghiuri de vedere: al economiei de ansamblu, pe de o parte, al întreprinderii pe de altă parte.

Într-un sens general, privit din punct de vedere macroeconomic, definiţia distribuţiei se bazează pe sistemul de relaţii intre cele trei domenii importante care structurează piaţa:

• Producţia, respectiv realizarea de bunuri;

• Consumul de bunuri pentru satisfacerea nemijlocita a nevoilor utilizatorului final;

• Distribuţia, respectiv transmiterea de bunuri, prin tranzacţii comerciale, de la producător la consumator.

În aceasta optică, noţiunea de distribuţie cuprinde toate activităţile care permit trecerea unor bunuri materiale si imateriale de la un agent economic producător, la alţi agenţi economici utilizatori sau la consumatorul final.

Această abordare conceptuală, care defineşte distribuţia în relaţii cu ansamblul economic in care se integrează, scoate in evidenţă rolul pe care distribuţia îl are si anume :

- de a regulariza mişcarea bunurilor si serviciilor între producţie şi consum, amortizând, atunci când apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale pieţei;

- de a informa producătorul asupra nevoilor si dorinţelor clientelei;

- de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii, adăugând astfel valoare produselor distribuite.

Prin urmare, distribuţia mărfurilor reprezintă un dublu curent:

Figura 1.1 – Intercondiţionarea producţie - consum

• curentul 1 ( producător spre consumator) reprezintă serviciile prestate de distribuţie pentru a pune bunurile si serviciile la dispoziţia utilizatorului final;

• curentul 2 (consumatorul spre producător) este un curent psihologic care transmite dorinţele, nevoile consumatorului si, câteodată, insatisfacţiile acestuia.

Acest curent permite producătorului sa răspundă la următoarele întrebări: ce?( ce vrea clientul); cat? (in ce condiţii); cine? ( cine consumă produsele proprii); cum?( in ce maniera se vinde producţia proprie).

In sens particular, al exploatării economice la nivelul unei întreprinderi, procesul de distribuţie trebuie sa cuprindă activităţi speciale de marketing, legate de transferul bunurilor.

O definiţie satisfăcătoare a distribuţiei, din aceasta perspectiva, are la baza relaţia de intercondiţionalitate între cele patru componente ale marketingului-mix, element central a strategiei de marketing, care integrează ansamblul tehnicilor, metodelor si mijloacelor de care întreprinderea dispune pentru a influenta piaţa – ţintă.

Din marketingul-mix fac parte toate elementele susceptibile de a avea un impact asupra comportamentului comparatorului, acestea fiind grupate în patru categorii, care simbolic sunt denumite cei „4 P” : produsul, preţul său, aducerea produsului la locul potrivit (distribuţia) si promovarea produsului.

Mixul de marketing este tocmai amestecul şi dozajul în care aceste variabile sunt combinate şi armonizate într-un ansamblu unitar şi coerent, care provoacă maximum de impact pe piaţă.

O reprezentare a principalelor variabile de acţiune integrate in marketingul-mix, în structura celor „4 P”, este reprezentata astfel:

PREŢ

PRODUS

PROMOVARE DISTRIBUŢIE

Figura 1.2 - Conceptul “4 P” specific marketingului-mix

Identificarea şi definirea corectă a variabilelor de marketing este importantă pentru elaborarea planului de afaceri şi a programului de marketing.