Elaborarea și Testarea Conceptului Emisiunii Televizate Momentul Adevărului

I. Introducere

1. 1. Informarea consumatorului. Conţinut şi necesitate.

Omul de rînd, în calitatea sa de consumator si, indeosebi, in calitatea sa de cumpărator, devenit agent de piaţa, se confruntă cu o multitudine de probleme legate de structura produselor destinate a-i asigura preturile la care îşi poate procura diversele bunuri si servicii, calitatea acestora, sistemul de informare care asigură transparenţa pieţei, sistemul de comercializare a produselor si calitatea serviciilor comerciale etc.

Transparenta pietei, ca una din conditiile de functionare a mecanismului de piata, implica o buna informare a consumatorului, in calitatea sa de cumpărător potenţial. O asemenea conditie, poate fi frecvent eludată sau îngrădită prin diverse metode, corespunzător intereselor monopoliste sau a diferitelor inţelegeri oligopoliste. Drept urmare, în lumea contemporană a economiei de piaţa, informarea consumatorilor constituie unul din obiectivele de baza ale programelor de protectie sociala.

Experienţa acumulată în acest domeniu permite o delimitare a complexului de informatii, destinate consumatorului, in 4 mari categorii de elemente :

1. informatii asupra produselor prezente in cadrul pietei – o categorie de elemente prin care se fac cunoscute consumatorilor natura produsului, preţul acestuia, originea sa, provenienţa, data limită de consum, sisteme de ambalare si date asupra naturii si compoziţiei ambalajului, sisteme de depozitare si conservare etc.;

2. informatii asupra pietei – referindu-se, indeosebi, la sistemul de relatii existent in cadrul pietei, intermediarii implicati, sistemele si nivelurile de preturi practicate, tipurile de servicii asigurate, facilitatile care pot fi obtinute in domeniul achizitionarii, serviciilor si preturilor etc.;

3. informatii referitoare la circuitele de distributie – privesc modul in care publicul poate efectiv, in cadrul pietei, sa se adreseze unitatilor care le asigura cel mai bun raport calitate-pret. Ele se refera la structura circuitelor economice care privesc fluxul fiecarei categorii de produse, reteaua de produse existenta, localizarea unitatilor si programului de functionare;

4. informatii asupra propriilor nevoi – o categorie de informatii care au drept obiectiv sa lămureasca publicul consumator in legatura cu modul ştiintific de interpretare, intelegere si satisfacere a propriilor nevoi alimentare, atat sub aspectul lor cantitativ, cît şi calitativ.

În cadrul pietei, informarea consumatorilor se asigură prin intermediul publicităţii si al sistemului de etichetare. Publicitatea are menirea de a asigura cunoaşterea existenţei diferitelor produse şi a sortimentelor acestora, axîndu-se indeosebi pe comunicarea noutăţilor, a diferitelor sisteme de ambalare, dozare si conditionare, precum si a sistemului de preţuri. Etichetarea este destinată să permită cunoaşterea mărcii, a naturii produselor, greutăţii, preţului, datei limită a consumului si a modalitatilor de folosire etc.

Ţinînd seama de modul în care se desfaşoară acţiunea de informare a consumatorilor, in majoritatea ţărilor cu economie de piaţă sunt formulate serioase rezerve, în special, în legatură cu informarea efectivă a consumatorului prin publicitate şi etichetaj.

Fenomenul este generat de faptul că scopul publicitaăţii, îndeosebi, indiferent de forma sub care se prezintă aceasta, îl constituie asigurarea vînzarii produsului sau serviciului, ceea ce apare, din păcate, incompatibil cu informarea obiectivă a publicului. Foarte adesea însă, publicitatea şi etichetarea au drept unic scop sporirea puternică a vînzărilor şi drept urmare ele nu fac altceva decît caută să-i inoculeze consumatorului, în mod agresiv, preferinţele pentru produsul ce interesează firma ofertantă.

Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici astfel incit sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.

1.2. Obligaţiile agenţilor economici privind informarea consumatorilor

Informarea consumatorilor este un deziderat şi o prerogativă ce are un suport legislativ.Astfel în “Legea cu privire la protectia drepturilor consumatorilor” Nr. 105-XV din 13.03.2003,articolul 20 “Obligatiile agentilor economici privind informarea consumatorilor” demonstrează acest lucru:

(1) Informarea consumatorilor despre produsele, serviciile oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si prin indicarea caracteristicilor acestora, care se inscriu la vedere si explicit pe produs, eticheta, ambalaj sau in cartea tehnica, in instructiunile de exploatare ori în alta documentatie de insotire a produsului, serviciului, dupa caz, in functie de destinatia acestora.

(2) Se interzice plasarea pe piata si comercializarea produselor, prestarea serviciilor fara informatii complete, corecte si precise in limba moldoveneasca sau rusa.

(3) Producatorul (ambalatorul) trebuie sa prezinte informatii despre denumirea produsului, denumirea si marca producatorului, sa indice adresa acestuia (numarul de telefon, dupa caz), documentul normativ, masa/volumul, principalele caracteristici calitative, compozitia, aditivii folositi, eventualele riscuri, modul de utilizare, de manipulare, de depozitare, de conservare sau de pastrare, contraindicatiile, precum si valoarea energetica la produsele alimentare preambalate, tara producatoare, termenul de garantie, durata de functionare, termenul de valabilitate si data fabricarii, in conformitate cu reglementarile tehnice si standardele nationale in vigoare.