Elaborarea strategiei de piață la SC Miruna Internațional Impex SRL

CAPITOLUL I

INTRODUCERE – IMPORTANŢA STRATEGIILOR DE PIAŢĂ PENTRU ÎNTREPRINDEREA MODERNĂ

Intreprinderea moderna actioneaza, in general, intr-un mediu dinamic, cu multiple schimbari, la care ea este obligata sa se adapteze si in acest sens firma trebuie sa-si integreze toate actiunile sale intr-o conduita cu trasaturi durabile, subordonate unor obiective pe termen lung, adica sa elaboreze o politica unitara, coerenta, care este politica de marketing.

Fiecare acţiune a întreprinderii rezultă finalmente din întâlnirea unor nevoi de consum cu ştiinţa de a le satisface la un nivel cât mai bun, deci, practic, din confruntarea directă a cererii cu oferta. Pentru a realiza acest lucru este foarte important pentru întreprindere să realizeze două lucruri foarte importante:

- să studieze şi să înţeleagă piaţa pe care acţionează;

- să-şi adapteze activitatea astfel încât să poată fructifica cele mai bune oportunităţi ale pieţei.

Pentru a realiza aceste lucruri este necesară o viziune strategică asupra propriei activităţi, viziune care este impusă tot mai mult de situaţiile noi în care îşi desfăşoară activitatea. Este vorba deopotrivă, de analiza evoluţiei în timp şi spaţiu atât a resurselor interne ale firmei cât şi a celor externe acesteia. Identificarea şi materializarea obiectivelor majore ale întreprinderii, circumscrise unei viziuni strategice, precum întărirea poziţiei pe piaţă, creşterea cifrei de afaceri, îmbunătăţirea performanţelor de eficienţă etc. reprezintă obiective ale politicii de marketing ale oricărei organizaţii economice.

În condiţiile în care, începând cu anul 1991, întreprinderile nu mai primesc indicatori şi sarcini dintr-un plan centralizat, ci îşi orientează activitatea în funcţie de posibilităţile proprii şi de cerinţele pieţei, stabilirea unei strategii clare, realiste, devine absolut necesară.

Strategia de piaţă reprezintă elementul cel mai important al politicii de marketing, având în vedere faptul că numai printr-o adaptare dinamică la mediul economico-social este posibilă şi fundamentarea corectă si a celorlalte componente. Strategia de piaţa indică atitudinea şi conduita întreprinderii faţă de fizionomia, exigenţele si tendinţele evoluţiei pieţei. Prin punerea ei în practică, această strategie, poate să conducă la un sistem adecvat de raporturi, între întreprindere si piaţă, capabil să asigure fructificarea maxima a potenţialului pieţei. Ea va trebui să reunească toate funcţiile marketingului: studierea cerinţelor pieţei, adaptarea activităţii economice la aceste cerinţe, satisfacerea lor în condiţiile obţinerii unei eficienţe cât mai bună pentru întreprindere.

Reuşita strategiei de piaţă depinde, înainte de toate, de realismul ei, de măsura în care alegerea şi formularea ei au fost bine fundamentate; această condiţie fiind întrunită, vor intra apoi în consideraţie mijloacele puse în mişcare pentru promovarea ei în practică.

Adoptarea strategiei de piaţă este rezultatul unei opţiuni dintr-o pluralitate de variante. Drept termeni de referinţă servesc, pe de o parte, posibilităţile, iar pe de altă parte particularităţile pieţei în care întreprinderea îşi desfăşoară ori îşi propune să desfăşoare activitatea, strategia de piaţă urmărind tocmai punerea întreprinderii în legătură cu piaţa.

Strategia de piaţă presupune “forţa” de acţiune, adică o anumită capacitate de răspuns la reacţiile pieţei care depinde de gradul de dotare a întreprinderii cu resurse: umane, materiale, financiare. Cea mai mare dificultate o prezintă evaluarea corectă a potenţialului întreprinderii în vederea alegeri strategiei potrivite, deoarece acest potenţial al întreprinderii se caracterizează printr-un dinamism continuu, concretizat în schimbări şi modificări permanente.

Celălalt termen de referinţă al strategiei de piaţă, mediul extern, priveşte un ansamblu de factori cu structură încă şi mai complexă. Piaţa intră în consideraţie prin elementele cele mai semnificative pentru opţiunile strategice ale întreprinderilor, şi anume:

a) dinamica potenţialului pieţei;

b) gradul de segmentare a pieţei;

c) ritmul schimbărilor;

d) exigenţele pieţei;

e) nivelul competiţiei.

Din alăturarea acestor cinci trăsături specifice se obţine o fizionomie suficient de clară a oricărei pieţe, sugestivă pentru strategia care va fii urmată. Deşi strategia este rezultatul unei decizi la baza căreia se presupune că stau o serie de determinări obiective a dimensiunilor şi caracteristicilor celor două categorii de forţe, totuşi încărcătura subiectivă a derulării deciziei strategice poate deveni destul de mare. Astfel, două întreprinderi cu potenţial identic şi acţionând pe pieţe identice, vor recurge la strategii diferite, în condiţiile în care echipele lor de conducere vor prezenta deosebiri în privinţa competenţei profesionale, a flexibilităţii gândirii, a vârstei medii, a coeziunii dintre componenţi, etc.