Elaborarea Strategiilor Firmei

ARGUMENT

TEMA :ELABORAREA STRATEGIILOR FIRMEI

Am optat pentru aceasta tema intrucat mi-a fost cea mea accesibila atat din punct de vedere teoretic cat si practic iar in mediul unei intreprinderi, in zilele noastre, este foarte important ca firma sa aiba strategii proprii bine conturate si dezvoltate pentru ca aceasta sa isi atraga clientii si sa-si atinga obiectivele.Asadar, strategiile firmei ocupa un loc esential in cadrul firmei , fiind responsabile pentru buna functionare a acesteia.

Un alt motiv pentru care mi-am insusit aceasta tema este usurinta cu care o pot aborda si aplicarea acesteia in cadrul unei firme reale din Romania ce va fi prezentata mai jos,si care are ca obiect de activitate comecializarea produselor cosmetice.

Aceasta tema este importanta deoarece strategia de firmă este cea care permite creionarea misiunii şi a perimetrului de desfăşurare a activităţii globale a organizaţiei, precum şi modalităţile de creare sau de sporire a valorii diverselor activităţi care o compun. Prin intermediul acestui nivel, cel mai cuprinzător al strategiei se decide oportunitatea realizării de către firmă a unor acţiuni de anvergură precum fuziuni, achiziţii sau parteneriate.

De asemenea, se stabileşte modul de organizare al activităţilor, se definesc

obiectivele generice, repartizarea globală a resurselor şi se realizează controlul

performanţelor la nivelul ansamblului organizaţiei.

Strategiile de firmă sunt de asemenea responsabile pentru armonizarea aşteptărilor şi exigenţelor părţilor implicate în viaţa firmei, în speţă acţionarii, creditorii sau Statul.

Definirea corectă a nivelului de strategie pe care operează decidentul este importantă, de acest aspect depinzând tipul deciziilor strategice şi modul de punere în aplicare al acestora.

În literatura de specialitate, o serie de autori au încercat formalizarea strategiei de firmă pe diverse coordonate, sub forma unor matrici.

In conceperea si fundamentarea activitatilor firmelor un rol esential il au strategiile elaborate de catre organismele manageriale. Schimbarii conceptiilor privind organizatiile in general si firmele in special, i-a corespuns abordarea diferita a strategiei. Primii care au punctat importanta deosebita a strategiei, in ordine cronologica, au fost: Alfred Chandler, Kenneth Andrews, Igor Ansoff, G. Hofer, D. Schendel, Brian Quinn, Henry Mintzberg si Michael Porter.

In alta acceptiune, prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei

pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul competitiv. Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale, referitoare la unele domenii specifice (financiare, comerciale, productie, personal, management etc.), la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni mai reduse.

Punctul de plecare in elaborarea strategiei firmei trebuie sa-l constituie definirea cat mai exacta a misiunii acesteia, axata pe explicitarea detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context.

Prin strategie se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung , tinand cont atat de cultura firmei, cat si de evolutiile contextuale, aceasta reflecta cultura organizatiei.

In firmele contemporane, chiar si in cele de mici dimensiuni, strategia are, de regula, un caracter formalizat, imbracand forma unui plan. Strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3 - 5 ani. De aici si gradul ridicat de risc si incertitudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii.

Intotdeauna strategia are in vedere, in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective.

In concluzie, avantajul competitiv este componenta invizibila cu caracter sintetic a strategiei, cea care confera, in ultima instanta viabilitatea si competitivitatea firmei pe termen lung.

CAPITOLUL I

STRATEGIA FIRMEI,NUCLEU AL POLITICII ECONOMICE

Trasaturile definitorii ale strategiei firmei, obligatoriu de indeplinit, sunt urmatoarele:

o Intotdeauna strategia are in vedere, in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective.

o Strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3 - 5 ani. De aici si gradul ridicat de risc si incertitudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii.

o Sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau – cel mai adesea – sau parti importante ale acesteia.

o Continutul strategiei se rezuma la elementele esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara.

o Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea.

o Strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor.

o Prin strategie se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung , tinand cont atat de cultura firmei, cat si de evolutiile contextuale, aceasta reflecta cultura organizatiei.

o Obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei.

o Prin modul cum este conceputa strategia este necesar sa aiba in vedere si sa favorizeze desfasurarea unui intens proces de invatare organizationala. Invatarea organizationala are in vedere capacitatea organizatiei de a sesiza schimbarile in mediul in care opereaza si de a raspunde lor.

o La baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii. Potrivit acestuia, exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv.

o Strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeholderilor. Se recomanda o negociere distributiva, bazata pe descoperirea de multidimensiuni, care sa nu fie complet opuse.

o In firmele contemporane, chiar si in cele de mici dimensiuni, strategia are, de regula, un caracter formalizat, imbracand forma unui plan.

o Obtinerea avantajului competitiv, referitor esentialmente la costul sau calitatea produsului, constituie scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale.