Etică în afaceri

CAPITOLUL I

FUNDAMENTELE ETICII AFACERILOR

I.1. ETICA ŞI SFERA EI DE CUPRINDERE

Accentul pus în ultimii ani pe afaceri se datorează schimbărilor rapide în domeniul forţei de muncă, ca rezultat al apariţiei noilor tehnologii, internaţionalizării afacerilor, impactului diferiţilor factori economico-sociali şi politicii atât asupra sectorului privat cât şi a celui public. Termenul de etică provine din greaca veche (ethos-obişnuinţa, moravuri, caracter) şi poate fi utilizat intr-o dublă accepţiune: a) o disciplină ştiintifică care are ca obiect de studiu normele de comportament ce reglementează relaţiile interumane: b) ansamblul normelor ce reglementează comportamentul oamenilor in societate şi care sunt impuse prin forţa obiceiurilor şi a deprinderilor in societate. Termenul de morală provine din latină (mos, mores) fiind utilizat fie in sens strict de desemnare a normelor comportamentului uman fie in sens larg,când se indentifica cu termenl de etică. Abordată în general, etica reprezintă un cod de comportament, de valori acceptate de societate ca juste, corecte, morale. Etica in afaceri este descrisă ca fiind un studiu sistematic al aspectelor morale cu care se confruntă domeniul afacerilor, practicile şi credinţele relaţionate acestora. Într-o manieră mai concretă, etica poate fi definita ca o reflecţie sistematică asupra consecinţelor morale ale deciziilor (potenţiale daune pentru personalul din interiorul organizaţiei cât şi pentru persoanele din exteriorul acesteia). În societatea modernă etica managerială, ca o ramură relativ tânără a eticii studiază principiile şi regulile care trebuie să guverneze procesul managerial respectiv o conduită corectă in afaceri. Cele patru perspective asupra eticii manageriale includ perspectiva utilitaristă, perspectiva asupra drepturilor angajaţilor, perspectiva teoriei justiţiei şi perspectiva teoriei contractelor sociale integrante. Perspectiva utilitaristă se referă la faptul că deciziile legate de etică au la bază, în întregime, rezultatele şi consecinţele acestora. Această teorie utilizează o metodă cantitativă pentru a lua decizii etice ţinănd cont de cum să oferi cel mai potrivit bun economic pentru un număr cât mai mare de oameni. Avand in vedere perspectiva utilitaristă, un manager poate ajunge la concluzia că este justificat să concedieze 20% din forţa de muncă a unei intreprinderi pentru că in acest mod va creşte profitabilitatea firmei. De asemenea, îmbunătăţind securitatea locului de muncă pentru ceilalţi 80%, va satisface interesele acţionarilor. Utilitarismul încurajează eficienţa şi productivitatea şi pune accentul pe maximizarea profitului.Pe de altă parte, poate duce la o alocare inechitabilă a resurselor, in special atunci când cei direct afectaţi nu sunt reprezentaţi in timpul luării acestei decizii. De asemenea, utilitarismul poate duce la ignorarea drepturilor unor anumiţi acţionari. O altă perspectivă asupra eticii manageriale este cea asupra drepturilor angajaţilor, care este preocupată de respectarea şi protejarea libertăţilor individuale şi a privilegiilor, precum dreptul la intimitate, libertatea conştiinţei, dreptul la liberă exprimare, dreptul la viaţă şi siguranţă. Aceasta poate include, de exemplu, protecţia dreptului de exprimare a angajaţilor care raportează încălcările legii făcute de angajatorii săi.Partea pozitivă a perspectivei asupra drepturilor angajaţilor este că protejează drepturile de bază ale angajaţilor, dar are o parte negativă pentru organizaţii. Astfel, poate prezenta obstacole în calea unei productivităţi sau eficinţe mari, creând o atmosferă de lucru care este preocupată mai mult de protejarea drepturilor individuale dacât de a duce o sarcină de lucru la bun sfârşit.