Etichetarea Produselor Alimentare

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE

1.1. Importanţa etichetării

Rolul etichetării corespunzătoare a produselor este: de a informa cu privire la mărfurile în cauză; de a informa cu privire la eventualele riscuri la care ar putea fi supus consumatorul; de a facilita alegerea produsului care corespunde exigenţelor consumatorului, în funcţie de posibilităţile financiare.

1.2. Condiţii impuse de lege privind etichetarea în UE

Comisia Europeană a adoptat recent o propunere privind sporirea clarităţii etichetelor produselor alimentare, precum şi a relevanţei acestora pentru necesităţile consumatorilor din Uniunea Europeană. Scopul acestui proiect de regulament este de a moderniza şi a aduce imbunătăţiri normelor UE privind etichetarea produselor alimentare, astfel încat etichetele acestor produse să ofere consumatorilor informaţiile necesare esenţiale, sub o formă lizibilă şi usor de înţeles, cu scopul de a facilita o alegere a produselor bazată pe informare. In temeiul respectivei propuneri, alimentele preambalate vor trebui să afişeze pe partea anterioară a ambalajului etichete care cuprind informaţii cheie privind calitătile nutritive ale produsului precum şi cerinţe privind modul în care trebuie să fie afişate informaţiile.

Din motive de sănătate publică, proiectul de regulament extinde cerinţele actuale privind etichetarea alergenilor şi asupra produselor alimentare care nu sunt preambalate, inclusiv asupra alimentelor vândute în restaurante şi în unităţile de catering. Noile norme propuse ar trebui să aducă beneficii şi industriei alimentare, deoarece stabilesc un cadru legislativ mai clar şi mai armonizat pentru etichetarea produselor alimentare şi asigură condiţii de egalitate pentru toţi agenţii din acest sector.

Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului prevede in art 5 lit. d) ca unul din obiectivele statului, care se realizează prin organismele sale de specialitate este acela de a educa consumatorii în calitatea pe care o au. Drepul la informare al consumatorului aşa cum este el formulat in art. 3 lit. b) din O.G nr. 21/1992 , privind protecţia consumatorilor cuprinde două îndrituiri ale consumatorului, respectiv a fi informat si cel de a fi educat.

Pe langă caracteristicile produsului , agentul economic este obligat să informeze consumatorul asupra identităţii sale dar şi asupra preţului iar dacă produsele pot deveni periculoase , aceştia trebuie sa fie avertizaţi asupra riscurilor la care sunt supuşi.

Putem afirma că exista o politică europeană a consumatorului, respectiv a protecţiei acestuia, care are drept scop conferirea unui caracter unitar la un nivel inalt pe cuprinsul intregii Uniuni Europene.

Consumatorul roman de-abia acum invaţă comportamentul unui consummator cu adevarat european. La consumatorul roman :

-există o tendintă de a lua totul de bun

-crede că tot ce e pe raft e verificat de altii

-nu-şi foloseşte drepturile

-se lasă amăgit de o publicitate inşelătoare

In UE consumatorii pretind să li se respecte drepturile :

-dr. la protectia sănătăţii şi siguranta consumatorului

-dr. la protecţia intereselor economice ale consumatorilor

- dr. la compensaţii pentru daunele suferite

- dr. la informaţie şi la cunoastere

-dr. la reprezentare

Aceste diferenţe dintre consumatorul European şi cel roman există datorita unei implementări mai riguroase ale legilor dar şi datorită unor contravenţii care se aplică nediferenţiat.

Incepând de anul acesta, etichetele de la produsele alimentare conţin nu numai E-rile ci şi toate vitaminele adăugate. Cel puţin aşa vor instituţiile UE , care au şi adoptat un proiect în acest sens.

Potrivit noilor norme europene , nu se pot adauga vitamine şi minerale în produse proaspete precum carnea, legumele şi fructele. Pentru a nu încuraja consumul de alcool , adaosul de vitamine şi minerale este interzis şi în băuturile care au o concentratie de alcool mai mare de 1,2%.