Evaluarea Caracteristicilor Psiho-Senzoriale ale Parfumului

Cap.1 Istoricul parfumurilor

Cuvantul "parfum" vine de la expresia latina "par", care inseamna "prin", si "fumus", care inseamna "fum. Parfumul a fost intaia oara folosit de egipteni ca parte a ritualelor religioase. Principalele utilizari erau arderea tamaiei si aplicarea balsamurilor si uleiurilor. Uleiurile parfumate erau aplicate pe piele atat in scop cosmetic, cat si medical. Apoi, ele au fost folosite exclusiv in ritualurile religioase si in ceremoniile de purificare. In timpul Regatului Nou (1580-1085 inainte de Hristos) ele erau folosite in timpul festivalurilor egiptene, iar femeile foloseau de asemenea creme parfumate, uleiuri aromatice si cosmetice.

Inca din antichitate oamenii au apreciat si folosit esentele parfumate. Parfumurile erau ofrande pentru zei si se credea ca acestea imbogetesc corpul si il face mai demn de aparitie in fata zeilor.

In civilizatiile antice, de la Egipt si pana in Grecia, parfumul nu exista in forma si compozitia actuala. Florile, esentele naturale si rasinile in forma naturala erau folosite in timpul ceremoniilor dedicate zeilor. Pe masura trecerii timpului interesul in parfumarea corpului si a mediului inconjurator a crescut, folosirea lor fiind multipla - sub forma de uleiuri, macerat de plante, produse ce prin ardere dadau esente placut mirositoare.Folosirea substantelor placut mirositoare se face atit de catre cei bogati sau saraci in credinta acestora, ca folosirea lor le multiplica gloria, frumusetea si puterile. Se credea ca ajutau in tratarea afectiunilor si completau frumusetea corporala .

In perioada medievala plantele au fost folosite pentru a proteja impotriva epidemiilor, in timp ce parfumurile din Orient stimulau placerile senzuale. In aceasta perioada, cruciatii au adus din calatoriile lor din Orient materii prime si tehnici noi de prelucrare a parfumurilor si esentelor. Imprumutind tehnicile Chinezilor si Arabilor, alchimistii europeni au descoperit etilen glicolul si distilarea. Calatoriile lui Marco Polo in Orient au dezvoltat comertul cu condimente. Oamenii din acele vremuri credeau ca mirosurile placute aveau efect dezinfectant si aparau de epidemii, astfel ca cei avuti purtau cu ei bilute mirositoare cu musc si rasini. Folosirea aromelor in viata de zi cu zi a deschis noi porti ale stilului de viata. Barbatii si femeile foloseau parfumurile si aromele senzuale si baile aromate pentru a se cufunda in placeri senzuale.

Parfumurile s-au raspandit apoi si in Grecia, Roma si lumea islamica. Si a fost lumea islamica cea care a pastrat acest obicei atunci cand raspandirea crestinatatii a dus la oprirea folosirii parfumurilor. O data cu caderea Imperiului Roman, influenta parfumurilor a scazut, si abia in secolul al XII-lea, cand s-a dezvoltat comertul international, declinul a fost inversat. In perioada renascentista (1490 - 1600) pe linga dezvoltarea in arhitectura, inginerie, arta, oamenii au dat o noua si ampla folosire esentelor si parfumurilor. Christopher Columb, Magellan si Vasco de Gama au adus din calatoriile lor din America si India cacao, vanilie, tutun, piper, cardamom, scortisoara. Femeile influente de la curti si curtezanele se intreceau in descoperirea si folosirea mijloacelor naturiste de parfumare, infrumusetare si chiar otravire. In aceasta perioada se deschide primul magazin de parfumuri si esente in Paris.

Parfumurile au avut un succes imens incepand cu secolul al XVII-lea. Manusile parfumate au devenit foarte populare in Franta in 1656, iar parfumurile au inceput sa fie din ce mai folosite. Mai mult, curtea regelui Louis al XV s-a numit “curtea parfumata”, datorita aromelor care era aplicate zilnic atat pe piele, cat si pe haine si mobilier. Secolul al XVIII-lea a cunoscut un salt revolutionar in industria parfumurilor, o data cu inventarea apei de colonie. Acest amestec reconfortand de rozmarin, neroli, bergamota, lamaie era folosit in diferite forme: diluat in apa de baie, amestecat in vin, in combinatie cu zahar, ca apa de gura, s.a.m.d. Varietatea in ce priveste modul de prezentare al parfumurilor in secolul al XVIII-lea era aceeasi cu cea a aromelor si a utilizarilor acestora. Parfumurile lichide se vindeau in sticle in forma de para, in stil Louis al XIV-lea. Sticla a devenit foarte populara, mai ales in Franta, o data cu deschiderea fabricii Baccarat, in 1765. Datorita comertului cu iasomie, trandafir si portocale, orasul Grasses din Provence a devenit cel mai mare producator de materie prima. In 1724 s-au ridicat statui ale producatorilor de parfumuri din oras. Parisul a devenit omologul comercial al Grasses si centrul lumii parfumurilor. Casele Houbigant (produce Quelques Fleurs, popular si astazi), Lubin, Roger & Gallet, si Guerlain si-au pus bazele in Paris.Curand, imbutelierea a devenit din ce in ce mai importanta. Producatorul Francois Coty a legat un parteneriat cu Rene Lalique, care producea atunci sticlele pentru Guerlain, D'Orsay, Lubin, Molinard, Roger & Gallet si altii. Li s-a alaturat Baccarat, ce realiza ambalajul pentru Mitsouko,Shalimar (Guerlain). Brosse a creat apoi sticla pentru Jeanne Lanvin's Arpege si faimosul Chanel No. 5.In 1921 Couturier Gabrielle Chanel si-a lansat propriul parfum, creat de Ernest Beaux si pe care l-a numit Chanel No. 5 deoarece era al cincilea pe care Beaux I l-a prezentat. Ernest Beaux a fost primul care a folosit aldehidele in crearea parfumurilor.In anii ’30 categoria “leather” a fost creata. Parfumurile florale au castigat de asemenea teren, o data cu Worth's Je Reviens (1932), Caron's Fleur de Rocaille (1933) si Jean Patou's Joy (1935).Parfumeria franceza si-a cunoscut apogeul in anii ’50, cand alti designeri ca Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci, Pierre Bal main si-au creat propriile linii de parfumuri.

La fel ca si industria si arta, parfumurile aveau sa sufere o schimbare majora in secolul al IX-lea. Maria Antoaneta a adus moda la rang de canon. Femeile urmau codurile seductiei intocmai si astfel au facut cunostinta cu dulcea "tiranie" a modei. Igiena a devenit o moda si toate femeile o respectau cu sfintenie. Astfel ca parfumurile si-au putut dezvolta latura subtila si sa devina un mijloc de seductie. Tehnicile de distilare s-au imbunatatit si Jean-Antoine Farina a fost lansat "Apa de colonie" (Eau de Cologne). Spre sfarsitul secolului 19, industria parfumurilor a inceput sa se adreseze si femeilor din clasele mijlocii. De asemenea, primele arome sintetice si-au facut aparitia. Al Doilea Imperiu al Frantei a fost marcat de folosirea excesiva a khus kush (planta din care se extrage ulei esential si care foloseste ca ingredient pentru parfumuri) si patchouli. Aceasta "obsesie" incetand in a doua jumatate a secolului 19 cand gusturile au devenit mai rafinate. Luxul a inceput sa fie apreciat si cautat, iar parfumurile erau deja opere de arta in sine. Aldehidele, vanilina, heliotropina si alte arome noi si originale au castigat teren si au revolutionat industria parfumurilor dand nastere parfumeriei moderne.