Evaluarea ciclului de viață al unui flacon din PET

1.1. Informaţii generale privind produsul

- Prezentare și ȋnsușiri generale

Polietilentereftalatul (PET-ul) aparţine poliesterilor liniari, compuși macromoleculari caracterizaţi prin prezenţa grupei funcţionale esterice (-CO-O-) în lanţul principal. PET-ul este singurul poliester saturat liniar cu importanţă comercială, acesta fiind cunoscut și sub denumirea comercială de “terilen”, “tergol” sau “terom”. Calităţile excepţionele ale fibrei din PET au dus la dezvoltarea producţiei industriale în foarte multe ţări; la noi în ţară se produc fibre poliesterice sub denumirea comercială de “terom”.

- Simbol : PETP , PETE , PET

Denumire comercială :

ARNITEA, HOSTADURE, ULTRALEN, PETLON, TREVIRA,DYNAPOL (Germania), RYNITE, VALOX 9530, AVISTAR, MYLAR, CRONAR, CELANAR, DIAFOIL, VIDENE, TENITE, SCHOTCHPAK ( S.U.A. ).

- Exemple de utilizare

Cea mai întâlnită utilizare este fabricarea sticlelor de băuturi răcoritoare şi a borcanelor de miere. Flacoanele pot fi reciclate, spre exemplu în ţesătură sintetică. Rezistenţa la impact este mare, dar rezistenţa structurală este modestă. Puteţi să o depozitaţi la rece, dar în niciun caz nu puteţi fierbe sau prepara la microunde cu acest material. Este rezistent la majoritatea solvenţilor şi este adecvat pentru contactul cu mâncarea. Este turnat prin injecţie. Gama de temperaturi de lucru: -30°C ÷ +100°C.

Oficial, PET-ul (Polietilentereftalat) este materia primă obţinută din ţiţei crud şi gaze naturale, din care se produc, de obicei, flacoane pentru băuturi. Neoficial, PET-ul este inamicul numărul doi al mediului, după noxele eliminate în atmosferă. Ajunsă în mediu, o sticlă PET se biodegradează în 1.000 de ani, în timp ce unui cotor de măr îi trebuie doar 3 luni. În ţările din Europa de Vest există un întreg sistem de reciclare. Buteliile PET sunt colectate de la agenţii economici şi de la populaţie, sortate şi transformate în noi bunuri. Din deşeurile PET se produc fulgi curaţi care pot fi exportaţi ca atare (la un preţ de 550-600 dolaritona) sau vânduţi în ţară, sub formă de fibre sau aliaje în industriile prelucrătoare. De exemplu, din 20 de PET-uri de 2 litri se poate obţine captuşeală pentru o jachetă de iarnă, iar 35 de alte sticle ajung pentru realizarea unui sac de dormit.

Din documentarea efectută a rezultat că pentru anii 2008-2009, Statele Unite ale Americii și China produc anual circa 15 milioane tone deșeuri polimerice solide, Marea Britanie produce circa 13 milioane tone deșeuri polimerice, Germania circa 11 milioane, iar România produce circa 2,8 milioane tone deșeuri polimerice. În timp ce tot mai multe țări, conștiente de problematica poluării pun la punct infrastructuri și tehnologii de reciclare a deșeurilor și stabilesc obiective precum „reciclarea a peste 70% din deșeurile produse”, România nu deține o astfel de infrastructură, mediile politice economice nu consideră reciclarea deșeurilor un obiectiv și se reciclează mai puțin de 3% din deșeurile polimerice.

Cunoscut sub numele de poliester termoplastic, PET are capacitatea neobișnuită să existe în stare amorfă sau înalt cristalin. Starea cristalină este necesară pentru extrudarea materialului. Starea amorfă ȋi permite să fie orientată.

Materialul poate fi amorf sau cu cristalinitate diferită. Ȋn funcţie de gradul de cristalinitate, variază și anumite proprietăţi mecanice. Se prezintă sub forme de granule pentru formare, compounduri sau fără umplutură și pulberi. Granule transparente (varianta amorfă) și natur sau colorate (varianta cristalină). Se folosește și ȋn varianta armată cu fibră de sticlă, cu proprietăţi mecanice ȋmbunătăţite. Temperatura maximă de utilizare, ȋn absenţa solicitărilor mecanice, este de 80 - 120 °C iar temperatura minimă de utilizare continuă este de - 40 °C.

1.2. Definiţie, clasificare, istoric, etc.

- Definiţie

Abrevierea PET provine de la compusul chimic polietilenă tereftalat, un polimer termoplastic din familia poliesterilor, folosit pentru fabricarea fibrelor sintetice și a ambalajelor pentru lichide și produse comestibile. Ȋn rândul chimiștilor, denumirea de polietilenă tereftalat nu este des acceptată, ȋntrucât compusul nu conţine polietilenă, ci mai multe unităţi de etilenă tereftalat. De aceea, ȋn literatura de specialitate se folosește denumirea poli (etilenă tereftalat).