Externalizarea Serviciilor Logistice

CREŞTEREA FLEXIBILITĂŢII FIRMELOR PRIN EXTERNALIZAREA ACTIVITĂŢILOR

Creşterea performanţei firmei se poate realiza pe lângă metodele tradiţionale de ameliorare a competitivităţii şi prin externalizarea activităţilor din cadrul lanţului global al activităţilor desfăşurate. Pentru aceasta mai întâi se va audita lanţul global al activităţilor firmei din punct de vedere al valorii create de fiecare activitate, al implicaţiilor juridice şi strategice care apar sau pot să apară ca urmare a externalizării acestor activităţi.

Scopul externalizării este de a face firma mai flexibilă şi mai adaptabilă la noile condiţii de mediu, determinînd-o să se (re)centreze pe activitatea sa de bază, încredinţînd în acest sens o parte din sarcini, activităţi sau funcţii unei alte societăţi partenere. Externalizarea funcţiei de producţie şi realirea ei în sistem lohn este cea mai complexă activitate de externalizare, având ca scop reducerea costurilor prin posibilitatea de a menţine acelaşi preţ. Externalizarea se poate aplica aproape la toate tipurile de activităţi şi presptări de servicii, inclusiv în domeniul universitar cum procedează de exemplu Germania şi Italia pentru învăţământul tehnic – specializarea textile şi pielărie, care au renunţat la ele, aplelând la absolvenţii din Europa de Est, deoarece costurile determinate de activităţile de laborator erau prea ridicate, dezvoltând în schimb activitatea de design şi cercetare.

Ne-a propus să evidenţiăm principalele activităţi candidate la externalizate în Europa şi găsirea unor posibile răspunsuri la următoarele întrebări necesare acestei activităţi: De ce externalizăm?, Prin cine şi cum?, Care sunt riscurile posibile externalizării?, având ca exemplu Carrefour-ul care a aplelat la externalizarea unor activităţi în 1999.

NECESITATA EXTERNALIZĂRII, DEFINIŢIE

Intreprinderile au tendinţa din ce în ce mai mult de a se (re)centra pe activităţile lor denumite şi activitaţi de bază, în scopul ameliorării competitivităţii şi pentru a reduce dimensiunile lanţul ca urmare a evoluţiei într-un mediu concurenţial exacerbat. Pentru aceasta se face apel la tehnicile pe care întreprinderea nu le deţine, nu le poate exersa într-un mod rentabil sau care ar face gestiunea întreprinderilor prea complexă, un număr de întreprinderi s-au (re)întors spre meseria lor de bază, scăpând de sarcinile cu valoare adăugată redusă pe care le executau înainte. Este util ca înainte de a înţelege acest proces să definim externalizarea.

Externalizarea este procesul prin care o întreprindere deleagă şi încredinţează unei societăţi partenere o operaţie, sarcină sau funcţie care se integrează în activitatea sa globală, dar pe care trebuia să o asigure ea însăşi.

Ea constă într-o relaţie sistematică de parteneriat şi se adreseaza unei prestaţii, aceste relaţii fiind stabilite printr-un contract. Externalizarea nu trebuie confundată cu subtratarea care este un transfer de execuţii, în timp ce externalizarea este un transfer de responsabilitate. Astfel, strategia de externalizare cuprinde anumite sectoare de activitate şi atinge toate serviciile întreprinderii. De fapt toate activităţile care nu sunt creatoare de valoare adaugată sau creatoare de valoare mică în cadrul unei întreprinderi şi care nu face parte din activităţile de bază sunt în general externalizate. Inainte de a înţelege mai bine funcţia acestei politici de externalizare vom ataşa funcţia de logistică - o funcţie transversală a întreprinderii care vizează armonizarea şi sincronizarea acelor fluxuri fizice rare (materii prime, componente în curs de execuţie, produse finite, ambalaje şi deşeuri) şi de informaţii.

Prin externalizare ne propunem să răspundem la 3 întrebări:

• De ce externalizăm?

• Prin cine şi cum externalizăm?

• Riscurile externalizării?