Factorii care contribuie la asigurarea calității

Capitolul I. ABORDAREA CALITĂŢII

1.1. Definirea calităţii şi a unor concepte asociate

Trecerea la producţia şi consumul de masă şi diversificarea extrem de mare a acestora, a avut un impact deosebit asupra lărgirii conceptului de calitate al produselor. La obţinerea calităţii în acest nou context, conta modul de proiectare constructivă şi tehnologică, punerea la punct şi menţinerea proceselor tehnologice şi modul de asamblare şi livrare al produselor. Terminologia şi semnificaţiile calităţii se dimensionează acum în raport cu toate aceste aspecte. Se diferenţiază o calitate proiectată, o calitate fabricată şi o calitate livrată. Noţiunea de calitate devine din ce în ce mai complexă iar preocuparea pentru definirea ei, considerabilă. Se impun treptat diverse definiţii (fără a ajunge la un punct unitar) cum ar fi:

- satisfacerea unei necesităţi;

- conformitatea faţă de specificaţie;

- gradul de satisfacere al consumatorului;

- conformitatea cu caietul de sarcini;

- un cost mic pentru o utilizare dată;

- capacitatea de a îndeplini o trebuinţă;

- ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs viabil;

- conformitatea cu un model dat;

- respectarea caietelor de sarcini cu cele mai mici costuri de fabricaţie

- satisfacerea în totalitate a beneficiarilor

- reflectarea mărcii fabricii în ansamblul necesităţilor beneficiarilor;

- corespunzător pentru utilizare şi conformanţă faţă de cerinţe;

- expresia gradului de utilitate socială a produsului, măsura în care satisface nevoia pentru care a fost creat şi în care respectă restricţiile şi reglementările sociale în contextul unei eficienţe economice

Pentru o înţelegere corespunzătoare a conceptului de calitate trebuie pornit de la relaţia client-furnizor. Cu alte cuvinte, calitatea se poate exprima ca în figura de mai jos:

Calitatea este adecvarea dintre:

şi Fig. 1. Modelul conceptului de calitate

Respectat prin contract

sau angajament

Pornind de la acest model, definim conceptul de calitate ca măsura, gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, estetice, economice, sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat.

- caracteristici tehnice (parametrii tehnico-funcţionali şi tehnico- economici ai produsului, ca de exemplu: raport între cuplul maxim şi cel nominal; randamentul; factor de putere; raport între cuplul de pornire şi cel nominal, etc)

- caracteristici estetice (forma, culoarea, prezentarea, ambalarea etc.)

- caracteristici economice (costul unitar al produsului, preţul de vânzare, rebuturi, cheltuieli de exploatare, întreţinere, montare etc.)

- caracteristici sociale (influenţa pe care utilizarea produsului o poate avea asupra mediului ambiant şi se referă la poluarea atmosferei, apelor, distrugerea biosferei, zgomot, confort, calitatea protecţiei lucrătorilor, etc.). Caracteristicile estetice şi sociale sunt cunoscute sub numele de caracteristici psihosenzoriale şi sociale;

- caracteristici de exploatare sau de utilizare (fiabilitatea, mentenabilitatea şi însuşiri ergonomice;) calitatea protecţiei anticorozive; nivelul vibraţiilor, temperatura în exploatare. Însuşirile ergonomice – caracterizează relaţia om – produs şi se referă la securitatea exploatării produsului, optimizarea solicitărilor fizice şi psihice, etc.;

Un moment de referinţă în evoluţia şi definirea conceptului de calitate este ce al apariţieii standardului ISO 8402 prin care se ajunge la consensul internaţional în ceea ce priveşte termenii, definiţiile şi conceptele aplicabile calităţii.

În conformitate cu ISO 8402, calitatea reprezintă: ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unei entităţi care îi conferă acesteia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate şi implicite.

Cadrul actual impune redimensionarea noţiunilor referitoare la calitatea produselor în relaţie directă cu preocupările, reglementările şi normele sociale referitoare la protecţia omului, a mediului înconjurător şi a naturii. Trebuie să se ţină seama de redefinirea răspunderii juridice ce revine producătorului şi de contextul concurenţei acerbe de pe pieţele de desfacere liberă a produselor.

In concluzie, prin ”cerinţe exprimate si explicite” conţinute in definita termenului calitate trebuie sa înglobeze următoarele aspecte:

- satisfacerea unei necesităţi, utilităţi sau a unui scop bine definit;

- satisfacerea aşteptărilor clientului;

- conformitatea cu standardele si cu specificaţiile aplicabile;

- conformitatea cu cerinţele societăţii (reglementări, legi, reguli, etc.);

- disponibilitate la un preţ competitiv;

- obţinerea produselor în condiţii de profit.

Fiabilitatea se referă la calitate în timp a produsului şi poate fi definită sub aspect calitativ sau cantitativ.

Calitativ – fiabilitatea reprezintă capacitatea unui produs de a funcţiona fără defecţiuni într-un interval de timp dat, în condiţii specificate.

Cantitativ – fiabilitatea reprezintă probabilitatea unui produs de a funcţiona fără defecţiuni într-un interval de timp.

Mentenabilitatea poate fi definită sub aspect calitativ sau cantitativ.

Calitativ – mentenabilitatea reprezintă capacitatea ca un produs defect să poată fi repus în stare de funcţionare într-o perioadă de timp dată şi în condiţii specificate.

Cantitativ – mentenabilitatea reprezintă probabilitatea ca un produs defect să fie repus în stare de funcţionare într-un timp dat şi în condiţii specificate.