Falsificarea Produselor Cosmetice

Capitolul 1 Motivaţia temei alese şi obiectivele propuse

Am ales să vorbim despre tema „Falsificarea produselor cosmetice”, deoarece este o problemă cu care ne confruntăm la nivel mondial.

În general, în lume, o persoană foloseşte zilnic nouă feluri de produse cosmetice însă nimeni nu se preocupă care este compoziţia acestora. Cu toţi avem încredere în spiritul responsabil al producătorilor şi credem că reglementările existente şi autorităţile de control ne protejează.

Numai că realitatea este alta, reglementările sunt slabe şi lasă loc de interpretare, iar în produsele folosite de noi pot exista numeroase substanţe periculoase pentru sănătate. Efectele secundare dăunătoare sunt luate în seamă şi analizate serios de autorităţi doar după mulţi ani de la desfacerea în comerţ a produselor cosmetice.

Ne propunem să informăm consumatorul despre efectele apărute ulterior achiziționării de produse cosmetice contrafăcute și de asemenea să-i informăm despre cum se pot feri de aceste produse falsificate printr-o bună deosebire de cele originale.

Capitolul 2 Produsele cosmetice si procesul de fabricatie a rujului

În conceptul modern, produsul cosmetic este definit ca orice substanţă sau preparat care vine în contact cu diverse părţi ale corpului uman (piele, ochi, buze, unghii etc.) sau cu mucoasa bucală şi dantura pentru curăţirea, parfumarea, protejarea, menţinerea în bună stare, schimbarea aspectului acestor suprafeţe şi/sau corectarea mirosului corporal.

2.1 Istoricul produselor cosmetice

În Egiptul antic, 4000 î.e.n. apare prima mențiune referitoare la produsele cosmetice. Femeile cu o anumită poziție socială aplicau pe față o cremă verde, din minereu de cupru, pentru a-și defini trăsăturile. Foloseau uleiuri parfumate și își pictau sprâncenele cu o cremă obținută din seu de oaie și plumb. Se spune că foloseau parfumul pentru a acoperi mirosul machiajului facial. Vechii egipteni foloseau produse cosmetice pe bază de mercur.

În anul 1500 î.e.n. în China și Japonia, femeile foloseau faina de orez pentru a-și coloara fața în alb. Genele și sprâncenele erau smulse, iar dinții erau vopsiți în negru sau auriu, henna colorându-le fața şi părul.

În secolul XIV cosmeticele erau văzute ca un adevărat pericol pentru sănătate, fiind considerate vinovate pentru blocarea circulației sangvine. Femeile cu poziție socială înaltă își dădeau cu albuș de ou pe față, în timpul zilei, iar noaptea dormeau cu cotlete de vițel pe ochi, pentru a întineri tenul.Un dramaturg al epocii chiar a scris: „O femeie frumoasă este ca o delicatesă”.

Secolele XV-XVI în Europa, cosmeticele erau folosite numai de către aristocrați. Italia și Franța au devenit centrele industriei cosmetice, iar Franța a perfecționat arta parfumeriei.

Secolele XVII-XVIII cosmeticele sunt folosite pe scară largă, excepție făcând doar clasa foarte săracă, fardul și rujul roșu erau folosite ca simbol al tinereții, averii și bunăstării. Cărțile și rețetele privind prepararea și aplicarea cosmeticelor erau la mare căutare.Acesta este momentul când apar cosmeticienii profesioniști,iar rețetele luxoase de cosmetică includeau și băi în vin sau lapte. După ce a cunoscut un avânt extraordinar în anul 1760, folosirea produselor de frumusețe a încetat brusc în perioada Revoluției Franceze.