Funcțiile Conducerii în Organizații

INTRODUCERE

Într-o organizaţie, rolul conducătorului este deosebit de complex, dacă ţinem seama de faptul că situaţii diferite necesită conducători cu caracteristici specifice. Devine astfel evidentă existenţa unei tipologii manageriale.

Conducerea trebuie să constituie un cadru propice pentru formarea şi cultivarea elitelor din rândul cărora se recrutează conducătorii performeri şi să ia în considerare, ca o cerinţă permanentă, ridicarea nivelului profesional şi al competenţei întregului personal al organizaţiei. Numai prin satisfacerea tuturor acestor cerinţe se poate aspira către performanţe notabile.

Conducerea este condiţionată într-o mare măsură de menţinerea şi dezvoltarea unui climat de colaborare între conducători şi conduşi, a unei atmosfere participative la progresul organizaţiei, ceea ce presupune implicit, evitarea tensiunilor care macină entitatea respectivă. Sunt necesare soluţii de cointeresare materială şi morală care să menţină în permanenţă ridicată motivaţia tuturor colaboratorilor pentru progresul organizaţiei în care-şi desfăşoară activitatea şi care să conducă la o mare stabilitate a forţei de muncă în toate organizaţiile.

Conducerea situează organizaţia într-un sistem de raporturi sociale şi într-o strategie naţională coerentă, dar şi internaţională în problematica economică contemporană.

Conducerea unei organizaţii se face într-un mediu concurenţial, care se realizează încă din fazele de proiectare, de producţie şi se evidenţiază în mod hotărâtor în domenii ca financiar-bancar, comerţ, producţie, prestări de servicii şi ca atare, dimensiunea de afaceri a conducerii este cea care îi conferă unei organizaţii un grad mai ridicat sau mai scăzut de competitivitate, de eficienţă. Acest fenomen devine tot mai complex pe măsură ce oferta de mărfuri şi servicii depăşeşte cererea, iar problemele cuceririi şi menţinerii pieţelor sunt tot mai dificile.

Conducerea este apreciată ca fiind o organizare dinamică şi datorită faptului că, organizaţia şi mediul în care-şi desfăşoară activitatea se află într-o permanentă schimbare care este imposibil de reflectat în totalitate în previziuni şi în sistemul organizatoric şi că, reacţiile personalului organizaţiei ca şi complexitatea şi diversitatea subsistemelor necesită un feed-back permanent. În organizaţii, funcţia de conducere are în vedere armonizarea activităţilor şi a resurselor locale în mod optim, pentru realizarea obiectivelor propuse prin politicile organizaţionale. Pentru asigurarea unei conduceri eficace într-o organizaţie, este esenţială existenţa unei comunicări adecvate la toate nivelurile realizării managementului.

Stilul de conducere specific prezentului şi cu atât mai mult viitorului, trebuie situat, în condiţiile progresului ştiinţific, pe o poziţie dinamică şi ca atare el trebuie să încurajeze creativitatea şi inovaţia.

CAPITOLUL 1

CONSIDERENTE TEORETICE

În lucrarea de faţă ne propunem să tratăm, din punct de vedere teoretic, funcţiile conducerii şi rolul acestora în organizaţii şi modul de aplicare practică a acestora la S.C. PAGINI NAŢIONALE S.A.,

Organizaţia are ca principal domeniu de activitate, vânzarea de spaţii publicitare, pe diverse domenii de activitate în catalogul “PAGINI interNAŢIONALE” şi publicarea gratuită a clienţilor pe suport magnetic tip CD şi pe pagina web de pe Internet.

1.1 ORGANIZAŢIA CA SISTEM SOCIAL

“Organizaţia este un sistem social în care şi prin care oamenii interacţionează (cooperează) pentru realizarea unor scopuri comune”1. Altfel spus, organizaţia implică o formă distinctă de corelare între oameni şi structuri (în calitatea acestora din urmă de partea esenţială definitorie a sistemelor).

Scopul organizaţional general este reprezentat de însăşi raţiunea constituirii şi existenţei organizaţiilor.

Transformarea scopului general, în rezultate practice finale presupune:

- garanţia existenţei unor părţi comune semnificative între scopurile individuale, între interesele şi aspiraţiile indivizilor care alcătuiesc organizaţia (situaţie aplicabilă atât la începutul organizaţiei cât şi în momentele ulterioare din viaţa acesteia);

- pe parcursul evoluţiei unei organizaţii şi mai ales atunci când aceasta îşi modifică scopul general, se impune ca membrii organizaţiei să participe la remodelarea şi redefinirea scopului organizaţional, drept condiţie a păstrării direcţiei scopurilor individuale în cadrul scopului general.

- deosebit de importante sunt şi modalităţile de realizare practică a corespondenţei dintre scopul general şi scopurile individuale.

Organizaţia este un sistem deschis, adaptativ, datorită faptului că este o componentă a unor sisteme mai mari, cu care are legături armonizate prin procesul de conducere. Dar are şi un grad propriu de autonomie, o funcţie de sine stătătoare.