Heidi vs Milka

Arborele de cacao a fost descoperit în urmă cu mai bine de 2000 de ani în pădurile tropicale din continentul american. Păstăile acestui tip de arbore conţin seminţe ce sunt procesate pentru a obţine pudra de cacao. Aceasta este folosită în producerea ciocolatei. Ciocolata a fost descoperită şi consumată timp de mai multe secole pe plaiurile Americii de Sud înainte de a ajunge în Europa. Pentru azteci arborele de cacao era sacru, fiind mâncarea zeilor, şi fructele sale erau folosite pe post de moneda de schimb.

Ciocolata se consuma atunci sub formă de fiertura rece căreia i se adăugau diverse arome, în special cea de ardei iute. Băutura(numita „cacahuaquchtl), preparată prin fermentare, era spumoasă şi condimentată şi era deosebit de apreciată de azteci. Aceştia obişnuiau să o consume în mari cantităţi datorită efectelor sale benefice asupra organismului.

Boabele de cacao au ajuns pentru prima dată în Europa în anul 1521, atunci când Mexicul a fost cucerit de către spanioli. Deoarece a devenit, în timp, un produs de export foarte scump, ciocolata a mai rămas încă 300 de ani de atunci băutura celor bogaţi. Când au adus ciocolata în ţară, spaniolii au început să-i modifice compoziţia. Prin încercarea lor de a scăpa de gustul puternic amar, aceştia au adăugat scorţişoara şi zahăr băuturii. Ciocolata îndulcită a devenit în scurt timp cel mai mare capriciu al continentului.

Din anul 1800, odată cu dezvoltarea tehnologiei şi cu Revoluţia Industrială, procesul de producere al ciocolatei a suferit schimbări majore. Inventarea de maşini industriale pentru măcinat boabele de cacao şi pentru crearea amestecului de ciocolată a făcut ca acest produs să nu mai fie consumat doar în stare lichidă, ci şi în cea solidă, sub formă de tablete. Dezvoltatea tehnologică nu a adus însă şi modificări în procesul de creştere şi recoltare a boabelor de cacao. Chiar şi în prezent se folosesc exact aceleaşi proceduri ca acum 2000 de ani. Boabele de cacao sunt recoltate, fermentate, uscate, curăţate şi măcinate, acţiuni desfăşurate în mare parte manual.În prezent, ciocolata este produsă în milioane de forme şi sortimente. Ceea ce a început prin a fi o băutură iute şi amară folosită în procesiuni religioase a ajuns cel mai iubit produs dulce din lume.

În 1828, Conrad J. van Houten a patentat o metodă prin care untul de cacao se putea separa de pudră. În acest fel atât băuturile cât şi prăjiturile cu ciocolată erau mult mai uşor de produs. Italienii erau printre cei mai pricepuţi cofetari, folosind ciocolata în special în prăjituri. Cunoştinţele lor au fost preluate şi dezvoltate de catre elveţieni. Cadbury era cunoscut încă din 1831 când oferea douăsprezece tipuri de băuturi pe bază de ciocolată. În 1826 elveţianul Suchard a fondat o fabrică de ciocolata câştigând cu produsele sale o medalie de aur la expoziţia internaţională de la Paris din 1855. Ciocolata cu lapte, care este la ora actuală cea mai larg consumată, a fost inventată în 1875 de către elveţianul Daniel Peter.În 1879 Nestle a perfecţionat procedeul prin introducerea laptelui condensat, după care ciocolata a devenit ceea ce cunoaştem astăzi-ciocolata într-o multitudine de sortimente şi forme.

I Elemente definitorii ale pieţei ciocolatei

1.Caracterizare generală

Capacitatea pieţei

Piaţa româneasca a ciocolatei se împarte între tablete, batoane, praline, drajeuri, figurine şi miniciocolate. Tabletele reprezintă peste jumătate dintre vânzările totale de ciocolată. Prin urmare, atât valoric, cât şi volumic, vânzările de tablete înregistrează aproximativ 60% din piaţă. Un sfert din piaţă îl are segmentul batoanelor de ciocolată, cu circa 25%. Acesta este urmat de segmentul de praline, ce a crescut anul acesta până la 12,6% ca importanţă în valoare. De asemenea, cota figurinelor de ciocolată au înregistrat o creştere, în volum şi în valoare ajungând la 1,2% şi respectiv la 3,8%. În ceea ce priveşte locul de comercializare a ciocolatei, studiul Nielsen mai arată că un procent de 37,3% din cantitatea totală de ciocolată a fost comercializată în hipermarketuri şi supermarketuri (mai ales consumatorii din Bucureşti şi Muntenia), în timp ce cea mai mare cantitate, peste 60%, a fost comercializată în cadrul magazinelor alimentare, chioşcuri, patiserii şi cofetării.

România se află pe unul dintre ultimele patru locuri, într-un top al ţărilor din Uniunea Europeană la consumul de ciocolată. Studiile de specialitate arată că românii au consumat, anul trecut, aproximativ 1,9 kilograme de ciocolată pe cap de locuitor, faţă de Elveţia, care este lider european, cu 11 kilograme pe cap de locuitor. Ungurii consumă, în medie, anual patru kilograme de ciocolată pe cap de locuitor, grecii - trei kilograme, în timp ce portughezii mănâncă ciocolată aproape la fel de puţin ca şi românii, respectiv 1,93 kilograme pe cap de locuitor.