Impactul Apariției Internetului asupra Dezvoltării Marketingului

Capitolul 1

Internet şi neteconomie

1. 1. Internetul, revoluţia tehnologică a secolului XX

Comunicarea în timp real a mesajelor ce includ text, grafică şi imagini, cantităţi

imense de informaţii, relaţii interumane, afaceri, divertisment, toate cuprinse într-o singură reţea definesc Internetul. Prin Internet se poate găsi răspuns la orice întrebare, se pot trimite mesaje instantanee dintr-un capăt în celălalt al lumii, se pot transfera informaţii, baze de date, documente, imagini, filme, muzică, chiar şi bani, se pot face cumpărături din orice continent, se pot vizita galerii de artă, se pot citi cărţi, juca jocuri, pot fi cunoscuţi oameni, şi totul aproape gratuit.

Este cunoscut că marile momente din istoria omenirii au avut drept cauză apariţia unor noi tehnologii: plugul pentru revoluţia agrară, electricitatea şi motorul cu ardere internă pentru cea industrială. Astăzi asistăm la derularea unui alt mare moment, cel puţin la fel de important şi spectaculos: microprocesorul şi protocolul de comunicaţii al Internet – TCP/IP sunt ingredientele noii revoluţii pe care copiii generaţiei următoare o vor denumi cu un cuvânt grandios ce va împânzi manualele de istorie.

Pe lângă informaţiile publice şi divertisment, comunicarea şi relaţiile interumane pe de o parte şi capacitatea Internetului de a genera afaceri profitabile pe de altă parte au determinat studierea sa la nivel academic.

1.1.1. Ce este Internetul?

Internetul este format dintr-o multitudine de computere racordate între ele şi care alcătuiesc o reţea internaţională permiţând accesul la informaţia expusă tuturor utilizatorilor reţelei. Cu alte cuvinte, Internetul este o reţea de reţele. O enumerare a celor mai importante reţele ce alcătuiesc Internetul ar cuprinde NSFNet (cu o pleiadă de reţele regionale cum ar fi NEARNet, SURANet, NYSERNet, OARNet), BITNet – Because It’s Time To Network – EARN – European Academic Research Network – EUNet, Deusches Forschung Netz, apoi marile reţele ale unei serii de producători de echipamente, cum este DECNet. Mai cuprinde şi diverse servicii publice ca: America Online (AOL), Applelink, AT&T, Easylink, FIDONet, Genie, CompuServe, BIX, etc . Zecile de milioane de staţii de lucru şi milioanele de servere, atât de diverse sunt interconectate şi statuate prin limbajul comun al protocolului TCP/IP. Cuvântul „Internet” este de fapt prescurtarea denumirii „Internetworked” şi este general acceptat în majoritatea limbilor, inclusiv în cele de circulaţie internaţională. Se utilizează frecvent şi termeni prescurtaţi ca „INet”, „Net”, sau pur şi simplu „reţea”. Internetul este un fenomen spontan, o convenţie; nimeni nu este administrator, nimeni nu este proprietar, nimeni nu este responsabil al reţelei; există totuşi convenţii internaţionale care impun anumite reguli de desfăşurare a activităţilor în reţea şi care numesc operatori cu anumite sarcini mai mult sau mai puţin administrative, cum ar fi înregistrarea de domenii, întreţinerea Internetului, limbajul de programare, etc. Astfel de companii sunt InterNIC (Internet Network Information Center) sau World Wide Web (www), etc. Aceste convenţii şi reglementări împiedică desfăşurarea activităţilor în reţea într-un mod haotic sau anarhic, punând la dispoziţia organismelor naţionale în drept modele pentru armonizarea legislaţiei în acest domeniu având în vedere faptul că în reţea nu există frontiere, nu există paşapoarte şi nu există vize.

1.1.2. Scurt istoric

Internetul a fost fondat în anul 1969 în State Unite ale Americii sub denumirea de ARPANet, de către Pentagon. Scopul iniţial era, evident, îmbunătăţirea reţelei de comunicaţii în interiorul Departamentului de Apărare. Ulterior, aceasta s-a divizat în două reţele: una din ele se numea MILNet iar cealaltă a continuat să poarte numele ARPANet. În paralel s-au dezvoltat reţelele universitare denumite BITNet şi CSNet – Computer Science Network – menite a facilita şi dezvolta schimburile de informaţii în cadrul reţelei de universităţi. În anii ´70 îşi începuseră existenţa serviciile UUCP – Unix-to-Unix Copy Protocol - şi USENET. În fine, National Science Foundation îşi edifică propria sa reţea de calculatoare numită NSFNet, cu începere din 1986. Era normal ca tot acest conglomerat de „host”-uri cu o gamă colorată de dialecte de sisteme de operare să fie interconectate. Astfel, la cererea agenţiei ARPA au fost concepute procesoare specializate de comunicaţii – Interface Message Processors – de către compania Bolt, Beranek şi Newman. Este cert că ARPA a constituit coloana vertebrală a confederaţiei de reţele bazate pe protocolul TCP/IP – Transfer Control Protocol / Internet Protocol (conceput de departamentul de cercetări al Universităţi Berkeley), confederaţie care se va numi ulterior Internet.